Asupra recursurilor de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 101 din 1 martie 2002, Tribunalul Constanța i-a condamnat pe inculpații:
P.I. în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 4 ani și 8 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la 5 ani și 8 luni închisoare.
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
I.V. în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare.
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 6 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
S.I. în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 76 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., la 8 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) și alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen., la 4 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) și alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen., la 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 8 luni închisoare.
Z.E în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. a) C. pen., la 5 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. a) C. pen., la 3 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 5 luni închisoare.
Conform art. 61 C. pen., a fost menținută liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 259 zile închisoare din pedeapsa de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1395/1996, a Judecătoriei Constanța.
Pentru toți cei patru inculpați s-a făcut aplicația art. 71 alin. (2) și art. 64 C. pen.
S-a constatat că inculpatul P.I. este arestat în altă cauză.
Au mai fost condamnați inculpații:
N.P., C.M., C.I., C.R., B.F. în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 10 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 4 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.
Inculpații:
N.A. și M.I. în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 6 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare, iar inculpatul M.I. la 3 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la o lună și, respectiv, 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpații vor executa câte 6 luni închisoare.
Inculpații:
G.E., M.C., R.F. și T.T., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 8 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., au fost condamnați inculpații G.E. la 3 luni închisoare, inculpatul M.C. la 5 luni închisoare, iar inculpații R.F. și T.T. la câte 4 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpații urmează să execute câte 8 luni închisoare.
Inculpații:
T.T., C.E., F.V. și S.S., S.A., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 7 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpata S.A. la 4 luni închisoare, iar ceilalți patru inculpați la câte 3 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen, inculpații vor executa fiecare câte 7 luni închisoare.
Inculpatele:
D.E., R.P. și D.P., în baza art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 5 luni închisoare;
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte o lună închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatele vor executa câte 5 luni închisoare.
Inculpații:
A.E., A.E., A.E., B.M. și B.I., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 4 luni închisoare, iar inculpatul A.E. la 9 luni închisoare.
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul A.E. la 4 luni, iar ceilalți patru inculpați la câte 2 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul A.E. la 2 luni, iar ceilalți patru inculpați la câte o lună închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul A.E. va executa 9 luni închisoare, iar ceilalți patru inculpați vor executa câte 4 luni închisoare.
Inculpații:
M.I., N.G., P.N., A.M., B.P., B.P., S.A. și G.G., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., la câte un an și 3 luni închisoare.
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpații M.I. și N.G. la câte 4 luni închisoare, iar ceilalți șase inculpați la câte 5 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, de un an și 3 luni închisoare fiecare.
Inculpații:
P.I., A.D., I.D., T.O. și A.I., în baza art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul A.I. la un an și 4 luni închisoare, iar ceilalți inculpați la câte un an și 2 luni închisoare.
- în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 5 luni închisoare.
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 luni închisoare.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul A.I. va executa pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, iar ceilalți patru inculpați câte un an și 2 luni închisoare fiecare.
În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante, aplicate inculpaților N.P., N.A., C.M., C.I., G.E., T.T., C.E., D.E., C.R., R.P., M.I., F.V., A.E., M.I., N.G., P.N., A.E., A.M., P.I., A.E., A.D., B.F., B.P., I.D., B.P., T.O., D.P., B.M., S.A., B.I., S.S., M.C., G.G., A.I., S.A., R.F. și T.T., pe timp de câte 2 ani plus durata pedepselor aplicate fiecăruia.
În baza art. 11 pct. 2 lit. d) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații:
D.G., C.I., în baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei de 200.000 lei și de la inculpata I.G.V. a sumei de 2.300.000 lei.
Conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., inculpații condamnați au fost obligați la despăgubiri către părțile civile prejudiciate prin infracțiunile săvârșite.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele.
Inculpatul P.I., rom, a desfășurat în perioada 1994-1999 o amplă activitate infracțională, în care a implicat peste 100 de persoane, după ce, în anul 1993, l-a cunoscut pe numitul C.V., funcționar la arhiva Direcției Instanțelor Militare din cadrul Ministerului Justiției, cu atribuții în serviciul competent cu soluționarea cererilor referitoare la aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor, printre altele, care au fost strămutate din localitatea de domiciliu într-o altă localitate.
Actul normativ sus-menționat stabilește o indemnizație lunară calculată pentru fiecare an de detenție și instituie gratuități în ceea ce privește asistența medicală, medicamentele, transportul în comun rutier și pe cale ferată, plata taxelor abonament pentru radio, televizor și postul telefonic, plata taxelor și impozitelor locale, de plata impozitului pe salariu și altele.
Situația de persoană strămutată care se regăsește în prezenta cauză se putea dovedi în primul rând cu acte oficiale eliberate de Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor Militare, care a preluat evidența acestora și apoi cu orice alt mijloc de probă prevăzut de lege.
Prevederile Decretului lege nr. 118/1990 se aplicau de fiecare instituție în parte, dar numai în baza hotărârilor comisiilor constituite pentru aplicarea acestui act normativ,care au funcționat până la 31 iulie 1997, iar apoi, în baza deciziilor direcțiilor generale de muncă și protecție socială.
Pe baza relațiilor pe care și le-a făcut cu C.V., inculpatul P.I. a discutat cu doritorii de a obține statutul de „strămutat”, fie direct cum este cazul romilor din cartierul Palazu Mare, Constanța, fie prin intermediul unei foste concubine, inculpata I.G.V., stabilind să depună copii de pe actul de identitate, certificatul de naștere și adeverința de salarizare și să le pretindă diverse sume de bani, cuprinse între 100.000 lei în anul 1996 până la 1.500.000 lei,în anul 1998.
Prin rechizitoriul nr. 878/P/1999 din 21 februarie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța au fost trimiși în judecată inculpații P.I., I.G.V. și C.M. pentru infracțiunile săvârșite în perioada 1998-1999.
Activitatea infracțională ce face obiectul prezentului dosar a fost desfășurată de inculpați în perioada anilor 1995-1996, perioadă în care, prin intermediul fie a inculpatului P.I., fie a inculpatei I.G.V., ceilalți inculpați din cauză au obținut adeverințe false pentru statutul de „strămutat”, eliberate de Direcția Instanțelor Militare din Ministerul Justiției.
După ce intrau în posesia adeverințelor solicitanții inculpați se prezentau personal ori prin intermediul celor doi inculpați organizatori, la Comisia Județeană Constanța, pentru întocmirea formalităților privind aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 în scopul eliberării unei hotărâri, care să le ateste calitatea de strămutat.
Hotărârea obținută era folosită apoi, de respectivii solicitanți la diverse instituții de stat și agenți economici, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ sus-arătat.
În cauză s-au constituit părți civile, pentru prejudiciile produse urmare acordării drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 în baza adeverințelor false, Direcția Generală a Muncii și Protecției Sociale Constanța, R.A. de Transport în Comun Constanța, R.A. de Distribuire a Energiei Termice Constanța, C.N. Poșta Română, Direcția de Poștă Constanța, C.C.C.H. Constanța, ROMTELECOM, S.C. C. S.A., S.C. O.T. S.A., Spitalul Clinic Județean Constanța, S.C. D. S.A. și Liceul nr. 8 Constanța.
Vinovăția inculpaților a fost reținută în baza procesului-verbal de constatare, adresele Ministerului Justiției, Direcția Instanțelor Militare, din care rezultă că adeverințele eliberate inculpaților sunt false, neavând corespondent în evidențele instituției, iar persoanele pentru care s-au eliberat nefigurând în categoria celor strămutate, adresele părților civile care atestă sumele de care au beneficiat inculpații prin aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, cererile făptuitorilor de emitere a deciziilor de către comisia de aplicare a actului normativ coroborate cu declarațiile date de către făptuitori în special la urmărirea penală, reținând că o parte dintre aceștia au revenit în fața instanței, fără o motivare credibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații P.I., I.G.V., C.E., B.F., N.G., B.P., T.O., S.I. și Z.E. și partea civilă Casa Județeană de Pensii Constanța.
În esență inculpații au solicitat în principal achitarea pentru lipsa vinovăției, invocând necunoașterea corectă a situației ascendenților lor în privința strămutării.
Inculpatul N.G. prin cerere scrisă și-a retras apelul.
Partea civilă apelantă nu și-a motivat în scris apelul și nici nu l-a susținut oral în fața instanței.
Prin decizia penală nr. 178 din 10 iulie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondate apelurile inculpaților P.I., I.G.V., C.E., B.F., B.P., T.O., S.I. și Z.E. precum și al părții civile.
S-a luat act de retragerea apelului de către inculpatul N.G.
S-a constatat de către instanța de apel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică stabilind faptele pe baza mijloacelor de probă și dându-le o încadrare juridică corespunzătoare.
A fost înlăturată apărarea apelanților-inculpați privind necunoașterea exactă a situației strămutării părinților lor.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpații S.I. și Z.E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a solicitat în principal, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind încălcate prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,întrucât lipsesc din dosar cererile inculpaților adresate Ministerului Justiției.
În subsidiar s-a cerut achitarea inculpaților, care au comis faptele fără vinovăție, necunoscând că adeverințele sunt false.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de casare, întemeiate pe prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 2 și 12 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Așa cum rezultă din mijloacele de probă administrate, inculpații S.I. și Z.E. l-au contactat pe inculpatul P.I., liderul romilor din Palazu Mare, județul Constanța, despre care au aflat că poate procura adeverințe necesare obținerii drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Pe baza relațiilor sale cu arhivarul C.V. (decedat la data de 3 ianuarie 1999) inculpatul P.I. i-a remis acestuia cererile și celelalte înscrisuri necesare și tot el, după un anumit timp, a ridicat de la arhivar adeverințele, înmânându-le apoi titularilor.
Este dovedită înțelegerea inculpatului P.I. cu arhivarul de la Direcția Instanțelor Militare pentru obținerea în fals a adeverințelor, fiind stabilit că însuși sus-numitul inculpat a beneficiat de un astfel de act, în condițiile în care, anterior solicitând legal, i s-a comunicat că nu figurează în evidențe cu nici un fel de restricții domiciliare.
Inculpatul S.I. a obținut, astfel, adeverința S/420 din 25 ianuarie 1996 din care rezulta că la 15 ianuarie 1958 a fost strămutat, împreună cu o mătușă, din Palazu Mare în comuna Olaru. În baza acesteia, Comisia Județeană Constanța a adoptat hotărârea nr. 431 din 9 iulie 1996, prin care se constată statutul de strămutat.
Hotărârea a fost apoi folosită pentru obținerea unor drepturi și de urmare, s-a cauzat un prejudiciu total în valoare de 13.112.000 lei din care suma de 5.788.377 lei în dauna D.G.M.P.S. Constanța, suma de 732.000 lei în dauna R.A.T.C. și suma de 6.591.623 lei în dauna R.A.D.E.T.
Inculpata Z.E. a obținut în același mod adeverința nr. G/168 din 23 octombrie 1996, din care rezultă că la 15 martie 1957 a fost deportată,împreună cu părinții din Caracal, județul Olt, în orașul Fetești, județul Ialomița.
Folosind apoi hotărârea nr. 47 din 5 noiembrie 1996, a Comisiei Județene Constanța pentru acordarea unor drepturi conform Decretului-lege nr. 118/1990, inculpata a cauzat un prejudiciu total în sumă de 7.327.299 lei în dauna D.G.M.P.S. Constanța.
Critica privind nelegala sesizare a instanței pentru motivul constând în lipsa de la dosarul cauzei a cererilor inculpaților recurenți adresate Ministerului Justiției de efectuare a verificărilor și eliberare a adeverințelor necesare stabilirii statutului de strămutat, nu este întemeiată.
Așa cum s-a arătat, pentru eliberarea adeverințelor a existat o înțelegere între inculpatul P.I. și arhivarul Direcției Instanțelor Militare tocmai pentru a încălca dispozițiile legale și a obține astfel de înscrisuri pentru persoane care nu s-au aflat în situația de strămutați.
Din adresa nr. I.133 din 17 mai 1999 a Ministerului Justiției, Direcția Instanțelor Militare, rezultă că adeverințele folosite și de inculpații S.I. și Z.E. nu au fost eliberate de acea instituție, fiind false.
Din aceeași adresă mai rezultă că alte adeverințe, eliberate legal, au fost înregistrate la emitent, care deține exemplarele nr. 2 precum și cererile solicitanților.
Așadar, devreme ce adeverințele folosite de inculpații S.I. și Z.E. sunt false, ele nu sunt nici legal înregistrate, având număr de ordine fals și, de urmare, nu există în păstrarea instituției cererile de eliberare a acestora.
Dacă totuși au existat aceste cereri, ele s-au aflat în posesia arhivarului C.V., decedat ulterior, astfel încât, nu mai este posibilă identificarea lor.
De altfel, nu cererile formale de eliberare a adeverințelor constituie obiectul inculpărilor, ci demersurile cu bună știință pentru obținerea unor astfel de înscrisuri cu conținut necorespunzător adevărului și apoi folosirea lor pentru procurarea unor avantaje materiale, fără drept.
Este, de asemenea, nefondată susținerea inculpaților privind lipsa vinovăției în obținerea și folosirea adeverințelor necunoscând că părinții, respectiv rudele, nu au fost strămutați.
Vinovăția inculpaților a fost corect stabilită de instanțe pe baza mijloacelor de probă legal administrate.
Ca și ceilalți peste 40 de beneficiari ai unor astfel de adeverințe false,inculpații S.I. și Z.E. au apelat la inculpatul P.I. pentru facilitarea obținerii înscrisurilor, admițând că nu cunosc dacă, în realitate, au fost sau nu strămutați.
Incertitudinea asupra acestui fapt, evocată de către inculpați, este de circumstanță, fiind neîndoielnic că un asemenea episod din existența familiei, dacă ar fi existat, ar fi fost bine cunoscut.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare a hotărârilor pronunțate, recursurile inculpaților S.I. și Z.E. urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I. și Z.E. împotriva deciziei penale nr. 178/P din 10 iulie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2003.