Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 83 din 10 mai 1999, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul col.(r) I.V. la 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., precum și pedeapsa complementară a degradării militare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 20 noiembrie 1998 la 30 noiembrie 1998 și, invocându-se dispozițiile art. 350 alin. (1) și art. 136 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Clubul Sportiv D. București echivalentul în lei a sumei de 1.051.535 dolari S.U.A. și a dobânzii comerciale aferente acestei sume, cu începere de la 29 octombrie 1993 și până la achitarea prejudiciului.
S-a reținut că, la începutul anului 1990, Clubul Sportiv D. București era organizat și funcționa în temeiul dispozițiilor prevăzute în anexa referitoare la Normele unitare de structură pentru unitățile de educație fizică și sport din Ministerul de Interne, componentă a Decretului nr. 79/1974 pentru modificarea Legii nr. 27/1967 cu privire la dezvoltarea activității de educație fizică și sport și pentru stabilirea normelor unitare de structură la unitățile de profil, fiind subordonat Ministerului de Interne, iar în ceea ce privește sportul de performanță și Ministerului Turismului și Sportului.
Pentru desfășurarea activității, în structura clubului au fost prevăzute secții pe ramuri de sport, centre de inițiere și antrenament, baze și complexe sportive, iar prin dispozițiile art. 1 din H.C.M. nr. 13687/1969 terenurile, construcțiile aferente acestora și bunurile din dotare cuprinse în Anexele nr. 1 și 7 la hotărâre, au fost trecute gratuit din administrarea Ministerului de Interne în folosința C.S. D. București.
C.S. D. București a fost conceput ca o unitate bugetară a Ministerului de Interne, după 1990 secția de fotbal, căpătând de facto și ulterior, de drept, un statut aparte, diferit de cel al restului secțiilor, deoarece, datorită ponderii mari a veniturilor realizate, aceasta a ajuns în fapt să se autofinanțeze.
Inițial, în cadrul structurii S.C. D. București, condus de un șef de club, unul dintre locțiitorii acestuia răspundea de fotbal, iar secția de specialitate era coordonată de un șef de secție, gestiunea financiară fiind asigurată de compartimentul contabil al clubului.
Până în primăvara anului 1992, șefi ai C.S. D. București au fost, pe rând, col. G.M., col. E.G. și col. N.G., funcția de locțiitor pentru fotbal fiind deținută de col.(r) I.V., până la 1 septembrie 1990, iar col.(r) D.A. și lt. col. M.A. au fost șefi de secție.
Prin Ordinul ministrului de interne nr. 205 din 8 martie 1992, s-a stabilit ca secția de fotbal să funcționeze ca unitate de sine stătătoare, cu statut profesionist, cu buget propriu, având mandat de a întreține și administra baza sportivă atribuită, manager general fiind col. (rez.) I.V.
Conform art. 3 din ordinul menționat, F.C. D. București își desfășura activitatea pe baza Regulamentului propriu de organizare și funcționare și a Regulamentului F.R.F., conducerea fiind asigurată de președintele clubului și un consiliu de administrație. Președintele, desemnat în persoana col. (rez.) I.V., avea și funcția de președinte al consiliului de administrație.
Președintele era împuternicit să încheiere contracte. F.C. D. avea un buget propriu de venituri și cheltuieli, acoperindu-și cheltuielile din venituri proprii, fără subvenții de la bugetul Ministerului de Interne.
În baza Ordinului nr. 04828/1992 a fost adoptat Regulamentul de organizare și funcționare a F.C. D. București, în care se reiau și sunt dezvoltate prevederile conținute în ordine.
Deși la 20 aprilie 1992 a fost constituit consiliul de administrație, format din 5 membri, acesta nu și-a intrat practic în atribuții. În fapt, întreaga activitate de conducere a clubului și-a asumat-o președintele clubului, col. (rez.) I.V. care, de altfel, avea și drept de veto în adoptarea hotărârilor consiliului de administrație.
În executarea prevederilor art. 4 din Ordinul nr. 04828/1992, prin Ordinul nr. 16 din 20 aprilie 1992, o parte a patrimoniului din evidența C.S. D. a fost trecută în administrația F.C. D.
Prin sentința nr. 74 din 24 noiembrie 1992, a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis cererea privitoare la acordarea personalității juridice Asociației F.C. D. București și s-a dispus înregistrarea acesteia în Registrul persoanelor juridice.
În statutul asociației se regăsesc, în mare parte, prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a F.C. D.
În continuare și în noua formă de organizare, col. (rez.) I.V. și-a asumat întreaga activitate de conducere a asociației.
S-a mai reținut că sentința de autorizare a înființării Asociației F.C. D. a fost anulată ulterior, urmare admiterii, în 1993, a unui recurs extraordinar declarat împotriva acesteia.
La data de 20 mai 1994, prin sentința nr. 41, Judecătoria sectorului 2 București a admis cererea Asociației F.C. D. de acordare a personalității juridice.
Între data anulării primei sentinței și pronunțarea acesteia din urmă, au fost emise mai multe ordine de către ministrul de interne privitoare la organizarea clubului însă, practic, conducerea F.C. D. București a rămas neschimbată.
În realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul I.V., în calitate de conducător al C.S. D. a încheiat mai multe contracte de transfer extern a unor jucători de fotbal de la acest club, la cluburi de fotbal străine, precum și alte contracte, și-a însușit, în mod repetat, următoarele sume:
- 150.000 dolari S.U.A. parte din contractul extern din 28 septembrie 1990 de 300.000 dolari S.U.A. pentru jucătorul M.D., respectiv, rata scadentă la 10 iulie 1993;
- 150.000 dolari S.U.A. din contractul extern pentru jucătorul H.O., încheiat la data de 23 iunie 1993;
- 157.580 dolari S.U.A. din contractul extern pentru jucătorul G.G., încheiat la data de 14 ianuarie 1993;
- 286.955 dolari S.U.A. din contractul extern pentru jucătorul S.T., încheiat la data de 25 aprilie 1993;
- 145.000 dolari S.U.A. parte din contractul extern pentru jucătorul B.S., încheiat la 4 noiembrie 1991 și reziliat la 29 octombrie 1993, dată la care inculpatul a încasat cash 150.000 dolari S.U.A. din care 55.000 dolari S.U.A. i-a dat pentru club, restul fiind ultima sumă însușită de inculpat în interes propriu.
- 162.000 dolari S.U.A., parte din contractele pentru drepturi de reclamă și televizare a partidelor de fotbal încheiate cu firma C.W.L. T. A.G. la 1 iulie 1991 și 9 ianuarie 1993, pentru suma totală de 447.000 dolari S.U.A.
Prima instanță a apreciat că însușirea sumelor menționate este dovedită de înscrisurile consemnând primirea acestora cash și neânregistrarea lor în contabilitate. Totodată, aceste sume nu se regăsesc nici în documentele de cheltuieli ale clubului sportiv.
Totodată, instanța de fond a reținut că, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă însușirea sumelor de 350.000 dolari S.U.A. din contractul extern încheiat la 26 martie 1993 pentru jucătorul C.M., suma de 430.000 dolari S.U.A. din contractul extern din 19 iulie 1993 pentru jucătorul M.D. și suma de 100.000 dolari S.U.A. despre care în rechizitoriu se susține că ar constitui o diferență din contractul extern pentru jucătorul S.I.O., încheiat la data de 6 octombrie 1990.
Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel inculpatul I.V. și partea civilă Ministerul de Interne.
Apreciind că s-a dispus condamnarea sa în lipsa unei evidențe contabile corecte, prin care să se stabilească cert, atât prejudiciul, cât și localizarea acestuia în persoana sa, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, fiind utilă audierea a peste 100 de martori. În situația în care instanța de control judiciar ar aprecia, urmare ascultării martorilor și efectuării expertizei contabile în apel, că materialul probator existent este suficient, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, în condițiile neprimirii primelor două motive de apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.
Partea civilă Ministerul de Interne pentru Clubul Sportiv D. București a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei a sumei de 2.366.535 dolari S.U.A., stabilită de revizia contabilă.
Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 122 din 5 decembrie 2001, a admis apelurile, a desființat hotărârea atacată și a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, conform art. 333 C. proc. pen.
S-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 20 noiembrie la 30 noiembrie 1998 și de la 12 mai 1999 până la punerea sa efectivă în libertate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a admis și a dispus efectuarea unei expertize contabile, probă asupra căreia instanța de fond a revenit nejustificat, reținând din concluziile raportului, în esență, următoarele:
1. Evidența contabilă la nivelul Clubului Sportiv D., cât și a F.C. D. s-a ținut defectuos.
2. Contabilitatea „refăcută” de către Comisia din Direcția de Control a Ministerului de Interne și care a fost avută în mod exclusiv în vedere de judecătorul fondului, este greșită.
3. Eventualul prejudiciu produs de inculpat ar fi de 726.429 dolari S.U.A.
4. Referitor la această sumă, expertul contabil a menționat punctul de vedere al inculpatului potrivit căruia, suma a fost cheltuită integral în interesul clubului, dar fie actele justificative nu s-au depus la contabilitate de către persoanele care au efectuat plățile, fie s-au pierdut, fie nu s-au întocmit.
5. În perioada analizată, în evidența contabilă nu figurează achiziționarea de echipament sportiv, ceea ce ar putea justifica de asemenea, în parte sau integral, suma de 726.429 dolari S.U.A.
S-a mai reținut că susținerile inculpatului, tinzând la dovedirea unor împrejurări esențiale rezolvării cauzei nu au fost verificate în cursul procesului. În consecință, s-au audiat 22 de martori propuși de acesta, care au făcut declarații semnificative cu privire la cheltuielile clubului sportiv.
În concluzie, instanța de apel a apreciat că raționamentul în temeiul căruia prima instanță a stabilit că inculpatul și-a însușit în folos propriu suma de 1.051.535 dolari S.U.A. este greșit din două motive. Sub un prim motiv, premisa este eronată și, în al doilea rând, într-o cauză în care inculpatului i s-a reținut calitatea de administrator și nu cea de gestionar, în mod greșit demonstrația a pornit de la evidențele contabile către starea de fapt și nu invers, cum era normal.
Ca atare, parchetul a greșit pentru că nu a verificat susținerile inculpatului privind cheltuirea banilor, exclusiv și integral, în favoarea clubului, nu a luat în seamă afirmațiile unor martori privind efectuarea unor cheltuieli neevidențiate în contabilitate și nu a sesizat anomaliile din evidențele contabile, care impuneau administrarea unei expertize.
Totodată, prima instanță a greșit pentru că nu a permis inculpatului sub nici o formă, să dovedească modul de cheltuire a banilor încasați cash, refuzându-i acestuia proba cu martori, a revenit asupra probei cu expertiză contabilă și a întemeiat soluția de condamnare exclusiv pe evidența contabilă „refăcută”, care s-a dovedit a fi greșită.
În acest context, instanța de apel a redirecționat probatoriul ce avea a fi administrat, în vederea stabilirii prejudiciului real, a cauzelor acestuia, precum și pentru stabilirea destinațiilor sumelor încasate cash și neevidențiate în contabilitate.
În raport de lacunele urmăririi penale și față de care dosarul nu trebuia trimis instanței, instanța de apel a apreciat că este imposibilă rezolvarea corectă a cauzei fără lămurirea tuturor aspectelor vizând folosirea sumelor administrate de către inculpat.
Pentru aceasta se apreciază ca fiind necesare:
- investigații ample,
- audierea unui număr impresionant de persoane,
- audierea unor fotbaliști care evoluează la cluburi din străinătate, la anumite date, în funcție de prezența acestora în țară,
- eventuale reaudieri în raport de depoziția altor martori,
- posibile confruntări,
- identificarea unor foști componenți ai clubului care pot da relații despre primirea anumitor prime de joc sau de obiectiv,
- verificări la/în evidențele altor instituții sau societăți,
- noi înregistrări în evidența contabilă, ceea ce presupune o permanentă legătură cu compartimentul de resort din cadrul clubului.
În concluzie, instanța de apel a constatat că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acesteia în fața instanței nu se poate face decât cu mare întârziere, așa încât, cauza se va restitui procurorului pentru completarea urmăririi penale, parchetul trebuind să verifice apărările inculpatului prin administrarea probelor ce se impun pentru aflarea adevărului.
În acest context, instanța de apel arată că urmează a fi verificate în mod deosebit, aspecte vizând:
1. Acordarea primelor de joc.
Invocând declarațiile martorilor audiați în apel, în special H.F., H.V., C.F., P.F., E.C. și D.A., apreciate ca fiind de principiul, aceștia nu au putut indica sumele exacte acordate cu acest titlu, astfel că, parchetul urmează să stabilească cu certitudine, pe baza declarațiilor beneficiarilor, ce sumă a primit fiecare și în ce monedă pentru fiecare joc, sens în care trebuie stabilită componența lotului pentru fiecare meci disputat și să se treacă la audierea martorilor.
2. Primele de obiectiv
Invocând declarația antrenorului principal H.F., instanța a arătat că parchetul trebuie să identifice și să audieze pe fiecare membru al lotului care a participat la ediția de campionat 1991 – 1992, să raporteze sumele recunoscute ca primite de fiecare la cele existente în evidența contabilă și să opereze corespunzător asupra presupusului prejudiciu.
3. Privind achiziționarea echipamentului sportiv.
În raport de lipsa în evidența contabilă a cheltuielilor la acest capitol, raportat la declarațiile martorilor H.l., P.F., H.F., H.V. etc., în sensul că întreg lotul a beneficiat de echipament corespunzător, suficient și de cea mai bună calitate, la nivelul unor sume cuprinse între 40.000 – 60.000 dolari S.U.A. anual, instanța de apel a arătat că parchetul va trebui să stabilească în ce a constat cantitativ și valoric echipamentul sportiv achiziționat și în fiecare caz concret, care a fost factorul ce a determinat neânregistrarea facturilor în contabilitate.
4. Privind sumele alocate echipei de juniori a clubului
Invocând declarația inculpatului în acest sens, coroborat cu declarația martorilor H.V. și lipsa tabelului de premiere, pretins a fi întocmit, dar nedepus, instanța de apel a arătat că parchetul urmează să verifice corectitudinea susținerilor martorului, să constate sursa de venit care a permis efectuarea turneelor și să audieze martorii, pe care îi precizează.
5. Privind indemnizațiile contractuale plătite.
Întrucât există neconcordanță între sumele înregistrate în contabilitate și sumele din contractele încheiate de club cu jucătorii, parchetul urmează a audia jucătorii menționați la acest punct și directorul tehnic, olandezul R.I., semnificativă fiind și declarația martorului P.F.
6. Privind primele indirecte
În raport de declarațiile martorilor D.A. și H.V. privitoare la acordarea de sume de bani altor echipe, parchetului i-a fost stabilită obligația de a completa urmărirea penală, în sensul stabilirii corecte a sumelor plătite cu acest titlu altor cluburi, după care să propună instanței o încadrare juridică sau să reducă cu aceste sume imputabilitatea penală a inculpatului.
7. Privind premierea echipei naționale de fotbal pentru victoria din meciul cu Țara Galilor.
Sub acest aspect, instanța de apel a arătat că parchetul are obligația de a audia toți membrii lotului, pentru a constata dacă aceștia au fost premiați cu suma de 45.000 dolari S.U.A., inculpatul susținând că tabelul de premiere a fost semnat de toți jucătorii și personalul tehnic, dar a dispărut.
8. Privind susținerea financiară a unor secții sportive de către secția de fotbal.
În raport de declarațiile unanime ale martorilor N.G. și P.I., în sensul contribuției financiare la cheltuielile celorlalte secții, urmează ca parchetul să efectueze toate cercetările pentru identificarea secțiilor beneficiare, valoarea contribuțiilor și confruntarea acestor date cu evidențele contabile.
9. Proveniența sumei de 50.000 dolari S.U.A. în schimbul căreia se susține că Ministerul de Interne a creditat contul F.C. D. cu 75.000.000 lei.
Sub acest aspect, aflat în divergență, instanța de apel a dispus ca parchetul să identifice și să audieze persoanele care au hotărât tranzacția, modalitatea în care aceasta s-a realizat și cauzele pentru care nu s-a operat în evidențele contabile, avându-se în vedere declarația martorului P.C.
10. Privind eventuala contribuție bănească a clubului la activitatea intitulată generic „P.” care a avut loc în 1992, în Italia.
Instanța de apel a arătat că, potrivit declarației martorului M.P., sub acest aspect, completarea urmăririi penale va consta în cercetări cu referire la condițiile în care s-a participat la acest eveniment, audierea persoanelor care au făcut deplasarea, valoarea reală a contribuției clubului, modalitatea de predare a banilor și sursa acestora.
11. Privind sursele de sponsorizare
Parchetul, pe bază de documente și audieri de martori, va stabili volumul real al acestor contribuții, contabilizarea lor și diminuarea corespunzătoare a efortului financiar al clubului, reținându-se și declarația martorului P.M.
12. Privind deplasarea în străinătate la meciurile din cupele europene și protocol ce precede astfel de întâlniri s-a dispus ca parchetul să stabilească cheltuielile ocazionate cu protocolul pentru fiecare meci din cupele europene disputat de D. pe teren propriu, precum și componența, structura socială, criteriile după care au fost selectați și obligațiile pe care clubul le avea față de cei care au făcut deplasări externe pentru cele 11 meciuri din cupele europene și turneele de pregătire.
În fine, instanța de apel a stabilit că parchetul va verifica toate susținerile inculpatului și martorilor audiați de instanța de apel privind cheltuieli neânregistrate în contabilitate, posibil a fi avut sursa de finanțare în plățile făcute cash inculpatului de cluburile străine sau de firma T. A.G. în baza contractelor ce au făcut obiectul sesizării instanței de judecată.
Împotriva deciziei pronunțate, au declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul I.V.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., parchetul a susținut că inculpatul, încălcând cu rea-credință reglementările legale în materie prin neânregistrarea contractelor de transfer extern a jucătorilor în evidențele clubului, prin nedepunerea în contabilitate și, respectiv, în conturile clubului a actelor doveditoare ale încasărilor și, respectiv, a sumelor de bani încasate, a urmărit și a reușit să scoată sume de bani din sfera patrimonială a clubului și a intrat în stăpânirea efectivă a acestora, existența prejudiciului fiind pe deplin dovedită.
Criticând, detaliat, expertiza contabilă efectuată în apel, s-a arătat că, dacă se vor admite aceste critici și, pe cale de consecință, cele la adresa deciziei pronunțate în apel, rezultă că hotărârea este netemeinică și nelegală, iar toate îndrumările date procurorului sunt inutile, ele neavând nici o finalitate practică în ceea ce privește soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile legale în vigoare în perioada analizată, nu apare ca necesară stabilirea destinației sumelor încasate cash de către inculpat și neevidențiate în contabilitate. Astfel, în situația în care s-ar mai putea face dovada unor „cheltuieli necontabilizate” de felul celor indicate de inculpat, acestea nu ar putea fi apreciate ca legale. Cel mult, ele ar putea constitui, având în vedere încadrarea juridică a faptelor dată inițial de parchetul militar, dovada caracterului păgubitor în care inculpatul și-a exercitat mandatul, inclusiv prin acte ce nu erau îngăduite unui bun administrator și care au avut efecte păgubitoare pentru club.
În concluzie, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului, la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care nu l-a motivat în scris, la termenul de judecată, solicitând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actelor contabile, întrucât nu este de acord nici cu latura civilă a cauzei.
Recursurile declarate sunt fondate.
Verificând actele dosarului, rezultă că revizia financiar-contabilă efectuată în faza de urmărire penală și care a vizat perioada iunie 1990 – 31 mai 1994, a concluzionat că la S.C. D. și F.C. D. s-a produs un prejudiciu total de 5.836.139,40 dolari S.U.A. și 122.871.477 lei, din care suma de 2.263.841 dolari S.U.A. și 447.000 dolari S.U.A. este urmarea unor fapte ce cad sub incidența legii penale, restul pagubei fiind aferentă răspunderii civile.
Prezentul dosar are ca obiect material suma de 2.366.535 dolari S.U.A., prejudiciu ce a fost generat, în principal, de încasarea în numerar de către inculpat a unor sume de bani în valută, reprezentând prețul aferent contractelor externe referitoare la transferul jucătorilor de fotbal, sume ce nu au fost înscrise ca atare în evidența contabilă și care nu s-au regăsit nici în actele de cheltuieli.
Pentru restul prejudiciului constatat, prin Ordonanța din 3 octombrie 1997, s-a dispus disjungerea cauzei, acesta fiind cauzat de neurmărirea executării unor contracte externe și care au avut ca rezultat neâncasarea unor debite, litigii cu diverși creditori și debitori, nevirarea cotelor datorate M.T.S., datorii către F.R.F., la bănci, către persoane fizice, penalizări etc.
Revizia contabilă a mai reținut că nici unul dintre contractele de transfer a jucătorilor de fotbal la cluburi din străinătate nu a fost înregistrat în evidențele C.S. și respectiv, F.C. D. București și că, în mare parte din contracte, fie nu s-a stabilit ca plata să se facă prin transfer bancar fie, atunci când a existat o asemenea prevedere, ea nu a fost respectată, practicându-se încasarea sumelor în numerar. Când încasările s-au efectuat în numerar, documentele ce le atestau nu s-au depus în contabilitate și, de regulă, nici multe din aceste sume nu au fost depuse în casă, banii fiind folosiți deseori implicit după încasare, pentru efectuarea de plăți.
Aceste procedee, contrare dispozițiilor legale, au fost practicate de inculpat sub motivarea confidențialității contractelor de transfer, a crizei financiare prelungire în care s-a aflat fotbalul dinamovist și a urgenței efectuării unor plăți necesare pentru buna activitate a clubului.
În cursul reviziei s-au dedus toate cheltuielile doveditoare ca efectuate pentru club, acestea însumând 259.276,21 dolari S.U.A. și 14.013.865 lei.
Având în vedere funcțiile deținute de inculpat, de locțiitor al șefului C.S. D., responsabil cu fotbalul și apoi președinte al F.C. D. București, principalele sale atribuții, împrejurarea că actele de administrare constituie o activitate complexă, cuprinzând pe lângă cele de conservare a bunurilor și pe cele necesare unei gospodăriri corespunzătoare naturii bunurilor, rechizitoriul a reținut că inculpatul a avut reprezentarea că acțiunile sale sunt incorecte, contrare îndatoririlor ce îi reveneau și că, prin săvârșirea lor a cauzat o pagubă. În raport de modalitățile folosite de inculpat în realizarea acestor activități, respectiv, neânregistrarea contractelor și apoi a actelor de încasare a banilor, s-a concluzionat că s-a dovedit reaua-credință a inculpatului în administrarea respectivelor sume de bani, astfel că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen.
Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 și art. 291 lit. g) și a învinuiților D.A. și P.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 214, art. 289 și art. 291 C. pen.
Instanța de fond, însușindu-și întocmai „Raportul explicativ la darea de seamă contabilă” încheiat la 31 mai 1994, privind evidența contabilă refăcută a F.C. D. în valută pentru perioada 1 mai 1992 – 31 mai 1994, întocmit de Comisia de refacere a evidenței contabile din Direcția de control a M.I. din 11 noiembrie 1996, a concluzionat că în perioada 10 februarie 1992 – 29 octombrie 1993 inculpatul, în calitate de funcționar, cu prilejul administrării și gestionării în fapt a sumelor în valută și-a însușit în baza unei rezoluții infracționale unice, în folos propriu, suma de 1.051.535 dolari din patrimoniul F.C. D., astfel că, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.
Prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 1998, instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de gestiune frauduloasă în infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave.
Instanța de apel, constatând precaritatea materialului probator administrat în cauză, a dispus și administrat proba cu expertiză contabilă și martori.
Expertiza, după verificarea evidențelor contabile existente, a actelor doveditoare de plăți găsite de expert și neânregistrate în contabilitate, cât și a documentelor de cheltuieli reconstituite, a concluzionat că „eventualul prejudiciu” produs de inculpat ar fi de 726.429 dolari, din care 108.751 dolari la C.S. D. rezultând cin contractul de transmisiune TV, iar 617.678 dolari la F.C. D., rezultând din contractele de transfer extern ale fotbaliștilor dinamoviști și din drepturile de transmitere TV a meciurilor.
Referitor la suma de 726,429 dolari, expertul a menționat punctul de vedere al inculpatului, potrivit căruia suma a fost integral cheltuită în interesul clubului, dar fie actele jusitificative nu s-au depus la contabilitate de persoanele ce au efectuat plățile și aveau această obligație, fie s-au pierdut, fie nu s-au întocmit.
Audiat la instanța de fond, inculpatul a afirmat că nu și-a însușit nici un ban din fondurile administrate, toți banii fiind folosiți exclusiv în interesul clubului, iar suma rămasă nejustificată cu acte de 726.429 dolari a cheltuit-o pentru prime de joc, cu meciurile din cupele europene disputate pe teren propriu sau în străinătate, cu galeria dinamovistă, cu echipa de juniori a F.C. D. și sportivii altor secții ale clubului, premierea unor jucători, cheltuieli de protocol, echipament etc.
Pentru dovedirea susținerilor inculpatului, instanța de apel a dispus audierea a numeroși martori pentru a stabili destinația sumelor încasate cash de inculpat și neevidențiate în contabilitate.
Constatând că mare parte din cheltuieli inculpatul le-a făcut în folosul clubului, că martorii audiați au afirmat numai categorii de cheltuieli, fără a putea preciza cuantumul acestora, fiind astfel numai „de principiu” deși, dacă ele s-ar dovedi, ar putea diminua minusul de 726.429 dolari reținut de expertiză, instanța de apel concluzionează că urmărirea penală nu este completă, iar completarea acesteia în fața instanței nu se poate face decât cu mare întârziere motive pentru care, admițând apelurile declarate de inculpat și partea civilă, a desființat sentința penală și, conform art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel pentru completarea urmăririi penale, indicând și probele ce urmează a fi administrate pentru aflarea adevărului, în raport de toate apărările inculpatului.
În cauză, restituirea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale nu se impune, întrucât, pe de o parte, probele astfel cum au fost indicate sunt imposibil de administrat, având în vedere perioada îndelungată de timp scursă și lipsa actelor contabile (audierea loturilor de jucători pentru fiecare meci disputat în perioada 1990 - 1994, antrenori, medici, maseuri pentru a stabili suma exactă primită de fiecare; identificarea și audierea sportivilor și conducătorilor secțiilor de box, canotaj, caiac-canoe, volei, handbal, baschet, tenis pentru a dovedi susținerea lor financiară; identificarea tuturor surselor de sponsorizare, volumul real al acestor contribuții, contabilizarea lor și diminuarea corespunzătoare a efortului financiar al clubului; echipamentul sportiv cumpărat și folosit în anii 1990 - 1994, respectiv în ce a constat cantitativ, componența seturilor și valoric etc.). Pe de altă parte, cei 22 de martori audiați în apel au declarat cu privire la fiecare aspect menționat pentru a fi verificat.
În speță, administrarea de noi probe pentru stabilirea destinației sumelor încasate cash de inculpat și neevidențiate în contabilitate nu este necesară, întrucât „cheltuielile necontabilizate” de felul celor indicate de inculpat s-au făcut în lipsa unei baze legale și deci, sunt apreciate ca nelegale.
Probele deja administrate, urmează a fi avute însă în vedere la stabilirea încadrării juridice, în raport de fapta cu care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu și cea reținută de instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.V., se va casa decizia nr. 122 din 5 decembrie 2001 și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării apelurilor.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.V. împotriva deciziei nr. 122 din 5 decembrie 2001 a Curții Militare de Apel.
Casează decizia penală sus-menționată și trimite cauza pentru continuarea judecării apelurilor, la Curtea Militară de Apel.
Onorariul, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.