Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 103 din 16 mai 2001, Tribunalul Caraș Severin a condamnat pe inculpatul C.C. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 73 lit. b) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus arestarea preventivă de la 10 septembrie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea cuțitului corp delict.
Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească 3.422.260 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare părții civile Spitalul Județean Reșița.
Totodată, instanța de fond a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a reținut că, în seara zilei de 3 decembrie 2000, în jurul orelor 20-21 , inculpatul C.C. se afla la barul S.C. T. S.R.L. Ramna, consumând bere. La masa acestuia a venit victima C.M., care i-a reproșat faptul vă ar fi sustras scânduri din cadrul S.C. I. S.R.L., răsturnându-i berea pe haine și împingându-l.
Inculpatul s-a retras la o altă masă, însă a fost urmărit de victima C.M., care l-a lovit cu pumnii în zona capului.
Au intervenit organele de poliție, inculpatul fiind trimis acasă, însă acesta s-a reîntors la bar, întrucât își uitase țigările.
Inculpatul a fost lovit din nou de către victimă, în zona feței.
Acesta a ieșit, în cele din urmă, din bar pentru a pleca acasă, însă a fost urmărit de victimă.
La 10-20 m de bar, pe trotuarul de pe stradă, văzând că victima s-a apropiat de el, inculpatul a scos un cuțit din geacă, s-a întors către victimă și a lovit-o cu cuțitul în abdomen.
Inculpatul a aruncat cuțitul în partea cealaltă a străzii și a fugit, iar victima a căzut pe trotuar.
Din certificatul medico-legal, rezultă că plaga înjunghiată abdominală a pus în primejdie viața victimei, salvarea datorându-se intervenției chirurgicale.
Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, dându-se o mai mare eficiență scuzei provocării, în condițiile în care, agresat de mai multe ori de partea vătămată, a acționat mai violent decât ar fi dorit, aflându-se astfel la limita legitimei apărări.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 286/ A din 14 august 2002, a respins apelul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut scuza provocării în favoarea inculpatului, în condițiile în care acesta a fost lovit anterior, de către partea vătămată, provocându-i leziuni corporale pentru a căror îngrijire au fost necesare 9 zile de îngrijiri medicale și a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Inculpatul a lovit victima cu cuțitul în abdomen, fără să fi fost atacat în acel moment de către aceasta, ci doar auzindu-i pașii în spatele lui, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 C. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 44 C. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, prin acordarea unei eficiențe sporite scuzei provocării.
Recursul declarat este nefondat.
Existența stării de tulburare caracteristică circumstanței atenuante a provocării, în raport cu săvârșirea ripostei la actele provocatoare ale părții vătămate, este dovedită de ansamblul materialului probator administrat în cauză și corect reținută, instanțele dând eficiența legală scuzei provocării prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, potrivit art. 76 C. pen.
Instanțele au reținut că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată atunci când aceasta s-a apropiat, fără să fi fost atacat.
Așa fiind, în mod corect s-a reținut că lovirea victimei de către inculpat, cu cuțitul în zona abdominală, nu a avut caracterul de reacție necesară contra unui atac material direct, imediat și injust, aflat într-un raport de proporționalitate aproximativă cu pericolul creat de agresiunea atacatorului.
Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, de instanță.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 286/A din 14 august 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 10 septembrie 2001 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.