Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 114/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.T. împotriva deciziei penale nr.254/A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba –Iulia.

A fost lipsă recurentul condamnat, aflat în stare de detenție, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat B.G., apărător desemnat din oficiu.

Citarea a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art.460 alin.2 din Codul de procedură penală.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

 Apărătorul condamnatului a cerut admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei pentru motivele arătate în scris la dosarul cauzei.

Procurorul a pus concluzii de respingere ca neîntemeiat.

 

C U R T E A

 

Asupra recursului  de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.147/ din 6 iunie 2002 Tribunalul Alba a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.T.

Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, petiționarul se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.113/1997 a Tribunalului Timiș, și că a solicitat întreruperea executării pedepsei, pe motive medicale.

Din raportul de expertiză medico –legală întocmit în cauză, a rezultat că petentul suferă de schizofrenie, boală care poate fi tratată în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor, impunându-se instituirea măsurii de siguranță în conformitate cu dispozițiile art.114 din Codul penal, situație în care Tribunalul, a precizat că, în speță nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei, respingând-o ca atare.

Apelul condamnatului declarat, împotriva sentinței penale sus menționate a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr.254/A/ din 26 septembrie 2002, motivându-se în esență că, prima instanță a procedat în mod legal atunci când a respins cererea formulată, având în vedere concluziile reportului de expertiză medico - legală în care se arată că boala de care suferă petentul poate fi tratată în rețeaua sanitară a penitenciarelor.

Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe, a declarat recurs condamnatul C.T. care a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive de sănătate.

Recursul declarat de condamnat este nefondat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.455 raportat la art.453 lit.a Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când se constată, pe baza unei expertize medico –legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Or, în cauza de față, este adevărat că petiționarul suferă de o boală – respectiv schizofrenie -, dar aceasta poate fi tratată în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor, așa cum s-a concluzionat în raportul de expertiză medico – legală depus la fila 91 dosar prima instanță, situație în care, dispozițiile art.453 lit.a nu-i sunt aplicabile condamnatului, recursul său urmând a fi respins ca atare.

În consecință, față de considerentele expuse, de faptul că motivele   nu   se   încadrează   nici  în  prevederile  art.3859  Cod procedură penală, text de lege care cuprinde cazurile în care hotărârile sunt supuse casării și examinându-se și din oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art.3859 alin.3 Cod procedură penală, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, constată că hotărârile atacate sunt legale, situație în care, în temeiul art.38515 alin.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.T., împotriva deciziei penale nr.254/A din 26 septembrie   2002 a Curții de Apel Alba –Iulia.

Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.