Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 158 din 26 februarie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul R.M.A. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 529 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului București, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Totodată, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 1,22 gr. și 1,17 gr. heroină.
S-a reținut că, la 15 noiembrie 2001, cu ocazia unei percheziții, la domiciliul inculpatului au fost găsite 18 punguțe conținând heroină, ascunse în diferite locuri.
Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpatul a declarat apel, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.
Curtea de Apel București, prin decizia nr. 252/ A din 8 mai 2002 a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, pe care a încadrat-o corespunzător și în drept.
S-a mai reținut că la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Totodată, a apreciat că, în raport de starea de recidivă a inculpatului și atitudinea procesuală a acestuia, în favoarea sa nu se pot reține circumstanțe atenuante.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termen, prin apărător, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia și reținerea că este numai consumator de droguri.
Recursul declarat este nefondat.
Instanțele, pe baza probelor administrate au reținut corect situația de fapt, au dat încadrarea juridică corespunzătoare și au aplicat o pedeapsă just individualizată, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.
Astfel, din probe rezultă că la percheziția domiciliară, într-un ghiveci de flori, au fost găsite 10 pungulițe de plastic sigilate ce conțineau o substanță de culoare maronie, iar în bazinul de apă al WC-ului, într-o bucată de pânză, s-au găsit 17 pungulițe ce conțineau o substanță neagră, iar separat o altă punguliță cu conținut maroniu.
Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că în cele 10 pungulițe se găsea cantitatea de 1,30 gr. heroină, în cele 17 pungulițe cantitatea de 2,84 gr. heroină, iar ultima punguliță conținea 0,04 gr. heroină.
Mama inculpatului, aflată la domiciliu în momentul percheziției, a declarat că acesta este consumator de droguri. Inculpatul a arătat la urmărirea penală că a fost condamnat pentru această infracțiune și că în prezent nu se mai droghează, susținând că plicurile nu-i aparțin și, fie au rămas în casă din perioada când se droga, fie i-au fost puse acolo de foști colaboratori, pentru a se răzbuna.
În fața instanței, inculpatul a revenit, afirmând că drogurile găsite în locuință îi aparțin, că le-a cumpărat cu câteva zile înainte în vederea consumului și că nu a vândut niciodată droguri.
În raport de faptul că în locuința inculpatului s-au găsit 28 doze de heroină, coroborat cu declarațiile date de acesta în faza de urmărire penală când a arătat că, pentru a avea bani să-și procure droguri, vindea la rândul său altor distribuitori, ca și declarația dată în instanță în care arată că în prezent este consumator de droguri, corect instanțele au reținut vinovăția inculpatului, în sensul că a deținut fără drept droguri de mare risc, atât în vederea comercializării, cât și pentru consumul propriu.
În ceea ce privește critica referitoare la pedeapsă, se constată că a fost just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și corespunde scopului reglementat prin art. 52 din același cod.
Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive de casare apte a fi luate în considerare din oficiu, de instanță.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 252/A din 8 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsă prevenția de la 15 august 2001, la 12 septembrie 2001 și de la 16 noiembrie 2001 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.