Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 686/ P/ 11 septembrie 2002 a Tribunalului Timiș, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Potrivit art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1425 zile închisoare, din pedeapsa de 10 ani, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, în final executând 8 ani, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (2) lit. a), d, f) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.P. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Potrivit art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1536 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința penală nr. 2847/2001, iar ca urmare a contopirii și a aplicării unui spor a rezultat pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a dedus perioada arestării și inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor civile, în solidar și la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că cei doi inculpați, au pătruns pe timp de noapte și prin escaladare în locuința părții vătămate S.I. din localitatea Dudeștii Noi, și prin acte de violență și amenințare au deposedat-o de bani și bunuri în valoare de 15 milioane de lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, care au criticat individualizarea pedepsei, în sensul că este prea aspră.
Prin decizia penală nr. 412/ A din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpați, motivând că pedepsele au fost stabilite cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul T.P., care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Curtea, examinând cauza, în raport de motivul invocat, cât și de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat.
Instanțele au apreciat corect pedeapsa aplicată în raport de criticile prevăzute de art. 72 C. pen., și de starea de recidivă a inculpatului, astfel că o reducere a pedepsei nu se impune. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 18 aprilie 2002 la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.