S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.T. împotriva deciziei penale nr.384/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
A fost lipsă recurentul condamnat, aflat în stare de detenție, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat B.G., apărător desemnat din oficiu.
Citarea a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art.460 alin.2 din Codul de procedură penală.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului declarat și întreruperea executării pedepsei pentru motivele arătate în scris la dosarul cauzei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.558 din 22 iulie 2002 a Tribunalului Timiș a fost respinsă cererea pentru întreruperea executării pedepsei formulată de condamnatul C.T. ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt :
C.T. a fost condamnat prin sentința penală nr.113/1997 a Tribunalului Timiș la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor. S-a mai reținut că motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării acestei pedepse, și anume faptul că suferă de boli care îl pun în imposibilitate de a continua executarea sancțiunii nu sunt întemeiate, fiind contrazise de raportul de expertiză medico-legal întocmit în cauză.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza actelor medicale, Raportului de expertiză medico-legală nr.A/5/3383/2002 întocmit de IMC „Prof.dr. Mina Minovici” București.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.384/A din 9 octombrie 2002, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul C.T. a declarat recurs, reiterând motivele arătate în cererea introductivă și în apel.
Recursul nu este fondat.
Instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.455 raportat la art.453 lit.a din Codul de procedură penală, întrucât bolile de care suferă condamnatul nu îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Expertiza medico-legală efectuată confirmă, printre altele, că terapia medicamentoasă momentană poate fi asigurată sub supraveghere medicală în cadrul unui spital ce aparține rețelei sanitare a D.G.P., expertiză ce a fost analizată atât de instanța de fond cât și de cea de control judiciar, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Conform art.192 alin.2 din același cod recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.T., împotriva deciziei penale nr.384/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2003.