Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 275 din 20 mai 2002, Tribunalul Dolj a condamnat, printre alții și pe inculpații:
C.L. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, conform art. 33 și art. 34 C. pen., urmând să execute 7 ani închisoare, precum și pe N.F. la 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 18.650.000 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă SC A. SA Dăbuleni.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 29 decembrie 2000, în jurul orei 16, inculpații C.L. și N.F. au fost la domiciliul lui U.A. din com. Amărăștii de Jos, unde împreună cu alte 3 persoane, au consumat băuturi alcoolice hotărând totodată să se deplaseze cu toții la Ferma nr. 4 aparținând SC A. SA Dăbuleni, situată între satul Ocolna și com. Dăbuleni, pentru a sustrage țevi de irigații. În jurul orei 1900, cu toții au plecat la ferma respectivă, cu căruța pusă la dispoziție de inculpatul N.F.
La fermă au fost întâmpinați de către paznicul Z.D. căruia i s-a cerut să stingă lumina lanternei, cei din grup înjurându-l și amenințându-l.
Realizând că se află în prezența mai multor persoane, de teamă, paznicul, a fugit către com. Dăbuleni, dar, după circa 400 m., el a fost ajuns de cei 6 inculpați, fiind readus în curtea fermei, folosindu-se amenințări și violențe fizice, inculpatul C.L. aplicându-i o lovitură cu un ciomag în spate.
Readus în fermă, paznicul a fost așezat pe o bancă, în apropierea magaziei de materiale, fiind imobilizat și supravegheat de inculpatul N.F. Ceilalți cinci inculpați au pătruns în magazia cu materiale, prin forțarea ușii, de unde au sustras piese componente ale conductelor de irigație (prelungitoare, dopuri, coturi reversibile), 5 saci cu porumb (185 kg) și o pătură necesară pentru a transporta obiectele la căruță. Din curte, inculpații au mai sustras 55 bucăți conducte pentru irigații, din aluminium, iar din camera paznicului au mai luat un cojoc, un topor și o pătură aparținând paznicului.
După ce, toți inculpații au pus în căruță bunurile sustrase, au cerut paznicului să intre în camera de pază, după care au asigurat, prin exterior, ușa acestei încăperi, cu un cablu, împiedicându-l să părăsească clădirea. Cu bunurile sustrase, inculpații s-au deplasat cu căruța până la intrarea în satul Ocolna, în apropierea unui canal de desecare.
De aici, spre sat au plecat numai inculpații C.L. și N.F., pentru a găsi o mașină cu care să transporte în continuare bunurile însușite, până la Craiova. Din sat, au împrumutat un autoturism Daci 1300, proprietatea lui S.H., care a fost condus de C.L., deși nu avea permis de conducere. Revenind cu mașina la locul unde erau așteptați de ceilalți inculpați, au încărcat în autovehicul o parte din conductele sustrase, plecând spre Craiova.
După ce s-au deplasat circa 4 km, mașina s-a defectat, în cele din urmă fiind condusă de N.F. în com. Cîrcea.
În dimineața zilei de 30 decembrie 2000, inculpații C.L. și N.F. au vândut, parte din bunurile sustrase, unor persoane rămase neidentificate, primind suma de 3.080.000 lei.
Banii au fost împărțiți între inculpații C.L. și G.V., după ce i-a achitat lui S.H., folosirea autovehiculului.
În aceeași zi de 30 decembrie 2000, lucrătorii de poliție au identificat și recuperat bunurile care nu fuseseră vândute (valorificate la suma de 13.625.000 lei), rămânând de recuperat prejudiciul de 18.650.000 lei.
Inculpații au recunoscut faptele și împrejurările în care au fost săvârșite declarațiile lor coroborându-se cu declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciar-operative și declarațiile martorilor audiați.
Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații C.L., N.F. și ceilalți, cerând reducerea pedepselor aplicate. Prin decizia penală nr. 408 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate.
Inculpații N.F. și C.L. au declarat recurs, primul pretinzând că nu a luat parte la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., nu este vinovat pentru aceasta și ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Critica recurentului inculpat N.F. cum că nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nu este vinovat pentru aceasta, nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
În speță, chiar dacă inculpatul N.F. nu a participat direct la luarea materialelor din magazie și din curtea fermei, împreună cu ceilalți cinci inculpați, el a desfășurat activități care au contribuit, nemijlocit, la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în condițiile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen.
Astfel, în primul rând, inculpatul a participat la luarea hotărârii de a sustrage materialele din incinta fermei, fiind total de acord cu executarea acestei acțiuni, în grup, fiecare participant având sarcini precis stabilite.
Tot inculpatul a pus la dispoziția întregului grup căruța care i-a transportat la fermă, cu aceasta urmând să se transporte și materialele sustrase.
Inculpatul a participat la imobilizarea paznicului și supravegherea acestuia, pe timpul cât ceilalți inculpați au pătruns în magazia din care au sustras materialele, nedându-i posibilitate să întreprindă vreo acțiune.
De asemenea, el a participat la depunerea materialelor în căruță și transportarea lor cu aceasta.
Inculpatul a contribuit la izolarea paznicului în camera de pază, la plecarea de la fermă, blocându-se ușa de intrare în aceasta, pentru a nu-i da posibilitatea să facă cunoscut imediat acțiunea grupului de infractori, și a-și asigura scăparea.
Împreună cu inculpatul C.L., s-a deplasat în satul Ocolna pentru a împrumuta o mașină cu care să transporte de urgență, materialele furate în scopul de a nu fi depistați.
A participat la încărcarea materialelor în mașină și transportarea lor în com. Cîrcea, contribuind, a doua zi dimineața la vinderea lor.
Toate aceste elemente dovedesc că inculpatul N.F. a avut în cadrul grupului de infractori, un rol activ în realizarea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., în calitate de coautor, așa cum în mod corect au reținut instanțele de judecată.
Față de toate acestea, Curtea, apreciază că vinovăția inculpatului N.F. a fost pe deplin dovedită, pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcină, nefiind motive de achitare a acestuia.
În ce privește individualizarea pedepselor examinând prin prisma prevederilor art. 72 C. pen., lucrările dosarului, se reține că, la stabilirea pedepselor, inclusive pentru recurenți, s-a ținut seama că pedepsele au fost orientate către minimul special, de frecvența și gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, în condițiile concrete în care ele au avut loc, fiind realizate de către un grup organizat de făptuitori, precum și de elementele care caracterizează persoana celor doi recurenți neîncadrați în muncă, inculpatul N.F., fiind recidivist, cu antecedente, mai fiind condamnat pentru infracțiuni de furt.
În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat că pedepsele aplicate recurenților sunt în măsură să atingă scopul educativ și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, așa cum prevede art. 52 C. pen.
Ca atare, recursurile declarate de inculpații N.F. și C.L., nefiind fondate, vor fi respinse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive, iar potrivit art. 192 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.L. și N.F. împotriva deciziei penale nr. 408 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2001, la 7 martie 2003.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2003.