Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 358 din 9 august 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3806/108/2011, în baza art. 403 alin. (1) și (31) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 15 din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1498/109/2011, definitivă prin decizia penală nr. 44/A/28.02.2011 a Curții de Apel Timișoara, formulată de condamnatul D.I.M.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că revizuentul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, indicând temeiul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că, în cauză, a fost audiată martora M.E. cu care se afla într-o relație conflictuală, întrucât aceasta formulase plângere penală împotriva sa în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 60/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, iar pe de altă parte invocă nerespectarea de către procuror a dispozițiilor art. 911 pct. 7 și art. 913 C. proc. pen. cu privire la procedura interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice sau în mediu ambiental, nulitatea absolută a proceselor-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate cât și neefectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare a telefoanelor mobile și a suportului care conține înregistrarea convorbirilor telefonice, revizuentul apreciind că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 394 alin. (2) C. proc. pen. revizuirea se poate cere dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, cu condiția ca aceste fapte sau împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Motivele invocate de revizuent nu sunt împrejurări noi, care ar putea conduce la stabilirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, fiind în fapt analizate de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare în cauză.
Împrejurarea relevată de către condamnat potrivit căreia în cauză a fost audiată în calitate de martor numita M.E., față de care arată că are o stare conflictuală, nu prezintă relevanță întrucât potrivit dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., revizuirea hotărârii poate fi cerută dacă un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se solicită, or existența acestei infracțiuni se dovedește cu o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, înscrisuri care nu au fost prezentate de către revizuent.
Mai mult, prima instanță a apreciat că prin cererea formulată revizuentul solicită reevaluarea ansamblului probator administrat în cauză, care a stat la baza pronunțării hotărârii de condamnare rămasă definitivă, având autoritate de lucru judecat și care nu poate fi desființată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege; or, prin textul art. 394 lit. a) C. proc. pen. se cere ca faptele și împrejurările învederate, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o suplimentare sau o reevaluare a probatoriului, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță.
Împotriva sentinței penale nr. 358 din 9 august 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3806/108/2011 din 26 iulie 2011 a declarat apel condamnatul revizuent D.I.M., solicitând admiterea cererii de revizuire și suspendarea executării pedepsei până la judecarea pe fond a cererii de revizuire, arătând că au fost fapte și împrejurări în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. petrecute între el și denunțătoare care nu au fost cunoscute instanțelor de judecată; între el și martora M.E. era o stare conflictuală, iar aceasta a declarat în fața instanței că nu cunoaște nimic, fiind incident cazul de revizuire de la lit. b); în baza lit. c), înscrisurile provenite din interceptările și înregistrările telefonice sunt false, nu-i aparțin și au fost făcute după metoda „colajelor", fals fiind și procesul-verbal de constatare a flagrantului, care a dispărut de la dosar.
Prin decizia penală nr. 165/A din 24 octombrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefundat, apelul revizuentului condamnat.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că relația dintre condamnat și denunțătoare nu constituie o faptă sau împrejurare nouă în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ea fiind invocată și în fața instanței de fond și analizată în cuprinsul sentinței de condamnare.
Cazurile de revizuire de la lit. b) și c) din alin. (1) al art. 394 C. proc. pen. trebuie dovedite prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului prin care s-a dispus asupra fondului, împrejurare neregăsită în speță.
Și aspectele legate de interceptările convorbirilor telefonice au fost analizate în hotărârea de condamnare.
Indicarea în mod artificial a temeiurilor de drept ca fiind art. 394 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen. nu atrage admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul revizuent solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale nr. 165/A și rejudecând, să se admită cererea de revizuire pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri astfel că ele nu vor mai fi reluate. De asemenea a solicitat suspendarea executării pedepsei până la soluționarea cererii de revizuire.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., motive ce vizează împrejurări necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, declarații mincinoase date în cauză, existența unui înscris falsificat care a servit ca temei al hotărârii, săvârșirea de către organul judiciar a unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, existența unor hotărâri definitive care nu se pot concilia.
Verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că toate motivele invocate de recurent au fost analizate de instanțele de judecată care au dispus și menținut condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
Astfel, relația de dușmănie dintre condamnat și martora M.E. și împrejurarea că înscrisurile provenite din interceptările și înregistrările telefonice ar fi false, au fost cunoscute de instanța de judecată la momentul soluționării fondului cauzei, toate aceste aspecte fiind exploatate de condamnat prin apărarea făcută în fața instanțelor de judecată, astfel că cele învederate nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) C. proc. pen.
Cât privește împrejurarea că unul dintre judecătorii, care s-au pronunțat prin decizia nr. 165/A, ar fi incompatibil, întrucât s-ar fi pronunțat anterior într-un recurs declarat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive față de recurent, Înalta Curte constată că acesta nu este un motiv pentru reformarea deciziei recurate.
Cazul de incompatibilitate la care se referă recurentul condamnat este prevăzut de dispozițiile art. 48 lit. a) C. proc. pen. potrivit căruia judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă este incompatibil a mai judeca fondul pricinii.
Or în cazul de față, suntem în prezența unei cereri de revizuire, aflată în stadiul procesual al recursului, nefiind vorba de rejudecarea cauzei prin care revizuentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.I.M.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.I.M. împotriva deciziei penale nr. 165/A din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 03 aprilie 2012.