Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 691 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Timiș, inculpatul A.S. a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) C. pen. și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 3 septembrie 2000 (o zi) și de la 18 iunie 2002 la zi, și l-a obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a susținut, în fapt că, inculpatul împreună cu alți doi făptuitori rămași neidentificați (R. și V.) au lucrat la partea vătămată G.M., cetățean sârb, patron al cafenelei K. din Belgrad și în seara de 1 septembrie 2000, înscenând că la subsolul localului s-a produs o inundație, când partea vătămată a coborât, au lovit-o în cap, au imobilizat-o prin legarea picioarelor cu un cablu și un căluș în gură, după care i-au luat cheile de la un seif din birou de unde au sustras 120 - 130.000 dinari iugoslavi, 20.000 mărci germane, un telefon mobil, o brățară, un lănțișor și mai multe inele din aur.
După ce s-a despărțit de ceilalți făptuitori, inculpatul, în ziua de 20 septembrie 2000 a trecut fraudulos frontiera de stat din Iugoslavia în România, în apropierea vamei Jimbolia, fiind prins de organele de frontieră. Cu această ocazie s-a găsit asupra inculpatului 17.960 mărci germane, 20 dolari S.U.A., 68.330 dinari iugoslavi, un telefon mobil și un lănțișor din aur.
Prin decizia penală nr. 436 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.S. prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii comise în împrejurările de fapt expuse, cât și al persoanei inculpatului (s-a sustras de la urmărirea penală fiind necesară pentru prinderea sa, emiterea unui mandat de arestare și darea în urmărire generală) astfel că, pedeapsa stabilită este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 436/ A din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii de 24 de ore de la 3 septembrie 2000 și al arestării preventive de la 18 iunie 2002, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.