Asupra recursurilor de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, prin rechizitoriul din 17 decembrie 1999, îl trimite în judecată pe inculpatul B.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
a) înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 39 C. pen.;
b) bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 39 C. pen.
Actul de învinuire reține următoarele:
1. Prin contractul nr. 28 din martie 1994, inculpatul, administrator al S.C. P. SRL Botoșani, a fost creditat, de B.A. SA Botoșani, cu suma de 50 de milioane lei, cu termen de rambursare de 12 luni, scadent în luna martie 1995.
Inculpatul a garantat creditul cu ipotecarea apartamentului, proprietate personală, din Botoșani, și prin înscrierea, în gaj, a unor bunuri mobile, în valoare de 41.215.000 lei.
La 8 februarie 1995, inculpatul a solicitat radierea ipotecii, în vederea, perfectării unui schimb al apartamentului (cu două camere) ipotecat, cu un alt apartament (cu 4 camere), situat în același municipiu.
Prin același înscris, inculpatul s-a obligat ca ipoteca inițială care a stat la baza garantării creditului să fie preluată prin noul imobil dobândit.
În aceste condiții, banca creditoare a transmis Notariatului de Stat Botoșani acordul de radiere a ipotecii, timp în care inculpatul a perfectat contractul de schimb pentru noul apartament, dar nu s-a mai prezentat la notar, în vederea autentificării ipotecii pentru noul imobil.
La 31 martie 1995, B.I. folosește imobilul, dobândit prin schimb, pentru garantarea unui alt împrumut, de 15 milioane lei, de la aceeași bancă, în favoarea SC M. SRL Botoșani, societate administrată de L.B., soția inculpatului.
În luna aprilie 1995, inculpatul înstrăinează o parte din bunurile mobile gajate, printre care un tractor, o remorcă și o grapă.
Ulterior, inculpatul a înstrăinat și apartamentul obținut prin contractul de schimb.
2. În anul 1994, în aceeași calitate de administrator unic al SC P. SRL Botoșani, inculpatul a solicitat, în scris, filialei Săveni a B.C.R. să-i împrumute suma de 80 milioane lei, credit garantat prin gaj cu un autofurgon și alte mijloace fixe și bunuri imobile.
Parte din bunurile gajate făcuseră obiectul garanțiilor în favoarea B.A. SA Botoșani, aspect necunoscut de B.C.R.
Între timp, SC P. a intrat în faliment, iar bunurile rămase au fost înstrăinate S.C. M. SRL.
Inculpatul a convenit cu B.C.R., ca, în situația neachitării ratelor scadente, să valorifice, în favoarea băncii, autofurgonul cu remorca, tractorul, remorca de 5 tone, grapa și plugul, atașate tractorului și un autoturism Mercedes Benz 500 SEL.
3. Pentru valorificarea autofurgonului și a remorcii, inculpatul a luat legătura cu directorul general al SC F. Botoșani, apoi a întocmit contractul de vânzare-cumpărare către respectiva filatură, iar la 10 aprilie 1995, a redactat, către aceeași unitate, o factură, iar F. a achitat 43 milioane lei, parte din prețul autovehiculului.
Ulterior, inculpatul introduce acțiune civilă împotriva B.C.R. Botoșani și SC F. SA Botoșani, motivând că nu a fost îndeplinită procedura specială a licitațiilor publice.
În această acțiune, inculpatul a avut câștig de cauză, iar hotărârea a rămas definitivă.
În baza acestei hotărâri, definitive, inculpatul a preluat bunurile menționate în sentință, neachitând, însă, creditele B.C.R. ului Botoșani și nerestituind S.C. F. SA Botoșani contravaloarea încasată, pe care o negociase anterior.
În luna septembrie 1995, inculpatul a înștiințat B.C.R. SA Botoșani că autoturismul Mercedes Benz 500 a fost avariat.
În acest fel, a fost încheiat contractul de asigurare pentru vehicule între SC P. SRL Botoșani și SC M. SA filiala Iași, originalul înscrisului fiind la B.C.R. S.A., cu mențiunea cesiunii de creanță către aceasta.
B.C.R. SA Botoșani a făcut demersuri la S.C. M. SA, filiala Iași, care a virat 11,6 milioane lei către B.C.R., filiala Săveni.
Prin sentința civilă nr. 5732/1998 a Judecătoriei Sectorului 4 București, a fost admisă cererea inculpatului împotriva Companiei de Asigurări M. SA București, pentru validarea popririi sumei de 31,9 milioane lei.
La 29 septembrie 1998, inculpatul a încasat suma, dar nu a achitat datoriile către B.C.R. SA și B.A. SA.
Tribunalul Botoșani, prin sentința penală nr. 340 din 25 octombrie 2001:
a) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 și art. 13 C. pen. (parte vătămată, filiala Săveni a B.C.R. Botoșani), iar în baza art. 91 și art. 13 C. pen., îi aplică o amendă administrativă de 25.000 lei;
b) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte vătămată B.A. Botoșani);
c) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru trei infracțiuni prevăzute de art. 208 din Legea nr. 31/1990, modificată prin O.U.G. a Guvernului nr. 32/1997, prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cererile părților civile B.C.R., sucursala Botoșani și B.A. SA, sucursala Botoșani, au fost respinse.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
a) infracțiunile prevăzute de art. 208 din Legea nr. 31/1990 modificată prin O.G. nr. 32/1997, prin schimbarea încadrării juridice din art. 276 din lege, nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracțiunea de înșelăciune, împotriva filialei Săveni a B.C.R. Botoșani, este, prin conținutul ei concret, în mod vădit, lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpatul au declarat apel.
Parchetul a susținut că în mod greșit inculpatul a fost exonerat de răspundere penală.
Inculpatul a cerut achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate faptele.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 65 din 1 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile și l-a obligat pe apelantul-inculpat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpatul critică decizia, reiterând cererile din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a încadrat-o corespunzător.
Astfel, prin contractul nr. 28 din martie 1994, încheiat între B.A., sucursala Botoșani și inculpat, prima a deschis o linie de creditare a inculpatului, în limita sumei de 250.000 lei, ce urma să-i fie acordată în 12 luni, în cinci tranșe a câte 50.000 lei.
Acest contract nu a fost garantat cu apartamentul vechi, cu două camere, al inculpatului, apartament care, a fost ipotecat în anul 1992, pentru garantarea unui credit de 2.000.000 lei, contractat la acea dată și rambursat până în martie 1994, când a fost deschisă linia de creditare prin contractul nr. 28/1994.
Potrivit principiului specialității ipotecii, aceasta se constituie asupra unor creanțe determinate, rețin, corect, instanțele.
Fiind vorba de o ipotecă convențională, era necesară încheierea unui contract de ipotecă, în formă autentică, ceea ce, în cauză, nu s-a realizat, din culpa creditoarei.
Ca atare, nefiind respectate condițiile de formă și de fond, prevăzute de lege, nu se poate vorbi de existența unei ipoteci convențional valabile, constituită la încheierea contractului de creditare nr. 28/1994, încât nici pe parcursul derulării acestui contract, după efectuarea schimbului de apartamente, nu exista obligația inculpatului de a ipoteca noul apartament.
De altfel cum, la fel de just, rețin tribunalul și instanța de apel, schimbul de apartament a fost realizat în februarie 1995, când banca a fost de acord cu radierea ipotecii transcrise în 1992, iar după efectuarea schimbului, în martie 1995, noul apartament a fost ipotecat de inculpat și de soția lui la aceeași bancă, fără ca în contractul de garanție imobiliară să se precizeze care contract de credit este garantat.
Ulterior, s-a constatat că această garanție imobiliară s-a constituit în favoarea S.C. M. SRL, al cărei administrator era soția inculpatului.
Abia după stingerea acestei ipoteci, B.A. SA, sucursala Botoșani a sesizat că, pentru garantarea contractului nr. 28/1994, nu exista o ipotecă valabil constituită, existând și un litigiu comercial între părți, cu privire la acest aspect, soluționat prin sentința civilă nr. 457/1997 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ.
Este evidentă culpa băncii, care, la încheierea contractului de creditare din martie 1994, fără avizarea inculpatului, a solicitat o serie de clauze, precum și anexa privind graficul acordării tranșelor de credit și rambursării acestora.
Banca a manifestat ușurință în acordarea creditelor solicitate de inculpat, fără să verifice, riguros, garanțiile, mobiliare și imobiliare, așa cum atestă adresa nr. 2504/2000 a B.A. SA sucursala Botoșani, act din care rezultă că B.I. a beneficiat de 4 împrumuturi, în valoare totală de peste 10 milioane lei, în perioada iulie – decembrie 1992, împrumut din care a restituit doar 400.000 lei, la 29 decembrie 1992.
Cu toate acestea, în februarie – martie 1993, B.I. a mai beneficiat de credite, de peste 8 milioane lei, din care a rambursat doar 500.000 lei, încât, în iulie 1993, el datora 18 milioane băncii, care i-a acordat un nou împrumut, de 50 milioane lei, din care și-a oprit 18 milioane, înmânându-i 31 de milioane lei.
Prima tranșă, din contractul nr. 28/1994 preia deci datoria veche, din creditul acordat în iulie 1993.
În toată această perioadă (1992-1995), societatea inculpatului a intrat în relații comerciale cu alte societăți, de la care avea de încasat diferite creanțe, constatate prin numeroase hotărâri judecătorești depuse la dosar.
Din cauza imposibilității recuperării propriilor creanțe, de la diferiți debitori, S.C. P. SRL a intrat în blocaj financiar, iar în martie 1995, s-a declanșat procedura de lichidare judiciară, în vederea recuperării debitelor și achitării sumelor cuvenite principalilor creditori: B.A. SA, sucursala Botoșani și B.C.R., sucursala Botoșani, filiala Săveni.
Legală și temeinică, deci, este soluția achitării inculpatului, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., în dauna B.A. Botoșani.
În ceea ce privește faptele de bancrută frauduloasă, în mod corect tribunalul și instanța de apel au reținut că, după ce a intrat în lichidare judiciară, inculpatul a vândut la 20 aprilie 1995 – S.C. M. SRL, un tractor, o remorcă, un plug și o grapă.
Vânzarea acestor bunuri s-a făcut cu acceptul B.A., sucursala Botoșani, iar prețul vânzării a fost utilizat, integral, pentru rambursarea creditului și achitarea dobânzilor, la bancă.
În ceea ce privește despăgubirile ce trebuiau încasate, în baza contractului de asigurare, de la S.C. M. SA București, inculpatul a solicitat, în mod repetat, în 1995, ca aceste sume să-i fie virate prin contul pe care societatea sa îl avea la B.A., sucursala Botoșani.
Toate aceste acțiuni s-au derulat în anul 1995, când infracțiunea de bancrută frauduloasă era reglementată prin art. 208 din Legea nr. 31/1990.
Prin O.U.G. nr. 32/1997, art. 208 din Legea nr. 31/1990 a fost abrogat.
Prin Legea nr. 195/1997, infracțiunea de bancrută frauduloasă a fost reincriminată, conform art. 276 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Potrivit art. 13 C. pen., instanța de fond i-a aplicat inculpatului legea, mai favorabilă, prin care bancruta frauduloasă fusese dezincriminată.
Referitor la înșelăciunea comisă în dauna B.C.R., filiala Săveni, constând în aceea că inculpatul ar fi garantat contractele de credit nr. 74 din 23 septembrie 1994, nr. 81 din 4 octombrie 1994 și nr. 100 din 2 decembrie 1994, cu bunuri mobile cu care, anterior, garantase credite acordate de B.A., tribunalul a reținut, corect, că, prin conținutul lor concret, aceste fapte, în mod vădit lipsite de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În mod just, instanța a avut în vedere că inculpatul a fost confruntat cu blocajul financiar, cu imposibilitatea independentă de voința lui de a-și încasa propriile creanțe de la societățile cu care era în relații comerciale, imposibilitate la care se adaugă lipsa antecedentelor penale ale făptuitorului, împrejurarea că el întreține 2 copii și că însăși banca a manifestat o anumită ușurință în acordarea creditului.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere valoarea redusă a bunurilor mobile, folosite, de inculpat, ca gaj, pentru încheierea contractelor nr. 81 și nr. 100/1994.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 65 din 1 martie 2002 a Curții de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.