Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin rechizitoriul din 25 iulie 2001, îl trimite în judecată pe inculpatul C.A. pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Actul de învinuire reține, în esență, că, în seara zilei de 12 decembrie 2000, în urma unei altercații cu fosta sa soție O.S. ( 40 ani) cu care locuia împreună, inculpatul a aruncat cuțitul asupra acesteia, cauzându-i leziuni vindecabile în 25 - 30 de zile tratament medical și punându-i viața în primejdie.
Tribunalul București, prin sentința penală nr. 205 din 14 martie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., îl achită pe inculpat, cu motivarea, esențială, că el a aruncat cuțitul pe masă, de unde a ricoșat spre abdomenul părții vătămate, care, încercând să-l prindă, s-a împiedicat și a căzut, autoaccidentându-se.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel, susținând că prima instanță nu a reținut corect situația de fapt, pronunțând, astfel, o sentință nelegală și netemeinică.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 455/ A din 9 august 2002, admite apelul, desființează sentința atacată și, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod, îl condamnă pe inculpat, pentru tentativă la infracțiunea de omor, la 5 ani de închisoare și la 2 ani interzicerea unor drepturi.
Din durata pedepsei, instanța reduce detenția preventivă a inculpatului, de la 13 decembrie 2000, până la 15 martie 2002.
Instanța îl obligă pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, cerând în principal, menținerea sentinței tribunalului și în subsidiar, reducerea pedepsei.
Motivul de recurs privind redozarea pedepsei este întemeiat.
Curtea de Apel a reținut, corect, situația de fapt.
Partea vătămată declară, procurorului, că, în timp ce ședea pe canapea și privea la televizor, de la o distanță de aproximativ doi metri, inculpatul a aruncat cuțitul spre ea, cuțit care i s-a înfipt în abdomen (p. 30).
„Tata a aruncat cuțitul, direct, spre mama, care ședea pe canapea, iar cuțitul i s-a înfipt în abdomen” declară M.C., fiica părților, prezentă la săvârșirea agresiunii.
„Cu mâna dreaptă, am aruncat cuțitul spre soția mea, care stătea pe canapea, la 2 metri de mine, iar cuțitul i s-a înfipt în abdomen” recunoaște, în mod repetat, inculpatul, în fața procurorului.
Versiunea din instanță privind „ricoșarea”, din masă, a cuțitului, este, evident, „construită” în interesul ușurării situației inculpatului.
Oricum, aruncând un obiect înțepător-tăios, ca acela folosit de inculpat, de la distanță de doi metri, în direcția victimei, inculpatul a prevăzut rezultatul produs, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat încât sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor.
Inculpatul se poate, însă, reeduca, executând o pedeapsă în cuantum mai redus decât acela stabilit de instanța de apel, dacă se are în vedere că nu a mai fost condamnat, regretă fapta și întreține doi copii minori.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 455/ A din 9 august 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia atacată, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, pe care, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., o reduce de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003 .