Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, prin rechizitoriul din 13 februarie 2002, îl trimite în judecată pe inculpatul G.C. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.

Actul de învinuire reține că, în ziua de 25 ianuarie 2002, în timp ce se deplasa pe strada Branului, din orașul Zărnești, inculpatul l-a acostat pe numitul M.E.B. (18 ani), de la care a sustras, prin violență, inelul de pe degetul mâinii drepte, inel recuperat în timpul cercetărilor și restituit părții vătămate.

Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 190 din 21 iunie 2002, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) din același cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., instanța l-a achitat pe inculpat, iar în baza art. 18¹ C. pen., i-a aplicat o amendă administrativă de 500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că inelul în discuție a fost sustras fără violență și că, prin conținutul ei concret, fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Parchetul declară apel, motivând că nu sunt temeiuri pentru schimbarea încadrării juridice a faptei și pentru evaluarea ei ca fiind lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 267/ A din 13 noiembrie 2002, admite apelul parchetului, desființează sentința atacată și, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., îl condamnă pe inculpat, pentru infracțiunea de tâlhărie, la 5 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 din același cod.

Din durata pedepsei, este dedusă detenția preventivă, de 24 de ore, din 30 ianuarie 2002.

Inculpatul este obligat la 450.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul critică decizia instanței de apel, cerând menținerea sentinței instanței de fond.

Critica nu este fondată.

Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului.

La urmărirea penală, partea vătămată declară, constant, că inculpatul i-a sustras prin violență inelul și a amenințat-o că dacă „spune ceva”, o va tăia cu cuțitul, situație confirmată de martorii A.V.M. și B.F.B., care însoțeau victima.

Tot la urmărirea penală, partea vătămată mai relatează că, la 30 ianuarie 2002, l-a întâlnit, din nou, pe inculpat, căruia i-a cerut restituirea verighetei, iar inculpatul a insultat-o, amenințat-o și lovit-o, situație, de asemenea, confirmată de martorii, oculari, A.V.M. și B.F.B.

De altfel, la urmărirea penală, inculpatul recunoaște că a „tras” verigheta de pe degetul părții vătămate, care era „însoțit de doi băieți”.

De asemenea, inculpatul recunoaște că, la 30 ianuarie 2002, a întâlnit, din nou, partea vătămată, care i-a cerut verigheta și că el a lovit-o cu palma.

Este adevărat că, în fața tribunalului, partea vătămată susține că nu ar fi fost agresată de către inculpat, dar această revenire nejustificată este, evident, făcută ca să-i „îndulcească” situația făptuitorului.

Verosimile sunt susținerile făcute de partea vătămată și prietenii, care îl însoțeau, la 25 și 30 ianuarie 2002 la urmărirea penală, unde au furnizat detalii numai de ei cunoscute, în declarații care se coroborează.

Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, conform dispozitivului deciziei.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 267/ Ap din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.