Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 103 din 12 septembrie 2001, Tribunalul Neamț a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, formulată de condamnatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 113/2000 a Tribunalului Neamț.
S-a reținut că, prin sentința penală nr. 113/ P din 13 septembrie 2000, Tribunalul Neamț a condamnat pe revizuientul B.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) și art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Apelul împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 424 din 28 noiembrie 2000 a Curții de Apel Bacău și a rămas definitivă prin nerecurare.
În cursul judecății de fond și în apel revizuientul a declarat că recunoaște și regretă faptele comise, fără a invoca împrejurarea că alături de el a mai participat o persoană sau că a fost determinat să recunoască o infracțiune pe care nu a săvârșit-o.
Pe de altă parte, motivul invocat de revizuient nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul B.M., care atât prin memoriul formulat, cât și oral în instanță, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și în fond admiterea cererii formulate, întrucât din nici o probă administrată în cauză, a cărei revizuire se cere, nu rezultă fapta de tâlhărie.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 301 din 22 noiembrie 2001, a respins apelul condamnatului ca nefondat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 150.000 lei să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul B.M. prin care recunoaște și regretă fapta comisă, dar solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt.
Recursul este nefondat.
După cum corect au reținut instanțele de fond și de apel, o hotărâre de condamnare nu poate fi supusă revizuirii decât în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Or, condamnatul nu a invocat sau dovedit nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispoziția legală amintită.
De altfel, instanțele și-au fundamentat soluția de condamnare pe baza unui material amplu și convingător care atestă cu autoritate de lucru judecat, vinovăția inculpatului revizuient în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) și art. 293 alin. (1) C. pen.
În consecință, urmează a se respinge recursul revizuientului și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 12 martie 2003.