Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 81 din 11 martie 2002, Tribunalul Dâmbovița a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.I. în temeiul dispozițiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen.
S-a reținut că petiționarul N.I. se află în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare pentru săvârșirea unei complicități la infracțiunea de omor aplicată prin sentința penală nr. 93/2000 a Tribunalului Vâlcea.
Condamnatul și-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că suferă de afecțiuni fizice care nu fac posibilă continuarea executării pedepsei, starea sa de sănătate fiind incompatibilă cu regimul de detenție.
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul Serviciului de medicină legală din cadrul Spitalului județean Târgoviște pe baza căreia a stabilit că afecțiunile de care suferă condamnatul (microlitiază renală, hipertrofie minimă de prostată, discopatie lombară L 4 – L 5 faza a II-a, bronșită cronică simplă) pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor și nu îl pun pe condamnat în imposibilitatea executării pedepsei.
Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 182 din 29 aprilie 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul N.I., solicitând admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei pe motive medicale.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Starea sănătății condamnatului N.I. a fost examinată din punct de vedere medico-legal, iar expertiza efectuată în cauză a concluzionat că afecțiunile de care suferă petiționarul nu îl pun în imposibilitate de a executa în continuare pedeapsa.
În aceste împrejurări, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele articolului 453 lit. a) C. proc. pen. și urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 182 din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.