Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 523 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Constanța a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul B.V. prin care solicita a se constata grațiată conform Legii nr. 543/2002 pedeapsa de 4 ani închisoare, ce i-a fost aplicată pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, prin sentința penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă.
Pentru a pronunța soluția de respingere a contestației la executare, instanța a reținut că infracțiunea de contrabandă a fost exceptată de la grațiere atât de Legea nr. 137/1997 (fapta fiind anterioară acestui act normativ de clemență) cât și de Legea nr. 543/2002, Codul vamal al României atât în redactarea anterioară, prevăzută de Legea nr. 30/1978 cât și cel în vigoare adoptat prin Legea nr. 141/1997, incriminând această infracțiune.
Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 288 din 22 noiembrie 2002 a respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanțe, cu motivarea că infracțiunea de contrabandă este exceptată de la grațiere și că apelantul condamnat s-a sustras de la executarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul B.V., care în baza art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., a susținut că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, că în cauză erau incidente dispozițiile Legii nr. 543/2002 și că astfel, referitor la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 30 lit. a) din Legea nr. 30/1978, trebuia constatată grațierea.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea contestației la executare.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani, iar potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) pct. 3 din aceeași lege, nu beneficiază de grațiere cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru infracțiunile prevăzute de art. 175 și art. 181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.
Din examinarea actelor dosarului se constată că prin sentința penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului Constanța, contestatorul B.V. a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 30 lit. a) din Legea nr. 30/1978 privind Codul vamal al României și de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., constatându-se grațiată conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 ultima pedeapsă.
Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului și a recursului declarate, de B.V., prin decizia penală nr. 6 din 14 ianuarie 1999 a Curții de Apel Constanța și decizia penală nr. 809 din 15 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Prin contestația formulată în cauză, condamnatul a susținut că prin Legea nr. 543/2002 nu a fost exceptată de la grațiere infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 30 lit. a) C. vam., al României adoptat prin Legea nr. 30/1978 ci numai infracțiunea de contrabandă și alte infracțiuni vamale prevăzute de art. 175 și art. 181 C. vam., al României adoptat prin Legea nr. 141/1997.
Această susținere în mod corect nu a fost primită de instanțe.
Prin cele două acte normative, care s-au succedat în timp, au fost instituite norme cu privire la regimul vamal al României a căror încălcare atrage răspunderea penală.
În ambele Coduri vamale a fost încriminată infracțiunea de contrabandă, constând în trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal în scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal.
Din examinarea hotărârii de condamnare se constată că, faptele de contrabandă au fost săvârșite în anul 1994, astfel că ele au fost sancționate în baza legii penale mai vechi, care era conform art. 13 C. pen. și mai blândă, neputând fi aplicate dispozițiile noului Cod vamal adoptat în timpul soluționării cauzei.
Mai este de menționat că prin legea nr. 137/1997 a fost exceptată de la grațiere, infracțiunea de contrabandă prevăzută de Legea nr. 30/1978.
Tot astfel, cum s-a arătat, a fost exceptată de la grațiere conform textului evocat din Legea nr. 543/2002 infracțiunea de contrabandă prevăzută de Legea nr. 141/1997.
Împrejurarea că în reglementarea excepțiilor de la grațiere, în actul normativ de clemență se face referire la legi penale în vigoare, nu poate conduce la concluzia că pedeapsa aplicată în condițiile art. 13 C. pen., pentru infracțiunea de contrabandă, în baza Codului vamal, anterior s-ar impune a se constata grațiată, întrucât pe de o parte tehnica legislativă impunea menționarea normei penale active, iar de pe altă parte incriminarea aceleiași fapte se regăsește și în actul normativ ce a înlocuit legea veche respectiv, în Legea nr. 141/1997.
Ca atare, infracțiunea de contrabandă fiind exceptată de la grațiere, conform dispozițiilor evocate din Legea nr. 543/2002 în mod justificat instanțele au respins contestația la executare formulată de condamnatul B.V.
Întrucât criticile formulate de recurent în sensul greșitei aplicări a legii sunt întemeiate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 288/P din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2003.