Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 300 din 10 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat inculpatul B.V., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni;
- omor calificat prevăzut de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare;
- vătămare corporală prevăzut de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada arestului preventiv începând cu data de 21 februarie 2002, la zi.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., cu art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.V. în sumă de 30.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare ocazionate de decesul victimei P.Gh.V.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale către aceeași parte civilă.
S-au respins despăgubirile civile solicitate de partea civilă P.V., reprezentând contravaloarea medicamentelor și a alimentației suplimentare.
S-a dispus plata din fondurile M.J. a onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu la urmărirea penală și la instanță, suma de 600.000 lei către Baroul de avocați Bacău, avocat C.C. 800.000 lei și avocat C.N. 300.000 lei.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara zilei, de 20 februarie 2002, inculpatul minor B.V. care era în stare de ebrietate, a avut un conflict spontan cu partea vătămată P.V., în stradă, în apropierea locuinței martorei P.M., inculpatul aplicând părții vătămate 2 lovituri de cuțit superficiale.
În conflict a intervenit tatăl părții vătămate, victima P.G. care a încercat să-l liniștească, moment în care inculpatul minor i-a aplicat cu același cuțit lovituri puternice în regiunea pectorală. După primirea loviturilor victima a reușit să ajungă în casa martorei P.M. unde a decedat.
Din certificatul medico-legal 404 din 15 martie 2002, se reține că partea vătămată P.V. a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 - 30 zile îngrijiri medicale, concluzionându-se prin avizul L.M.L. Bacău că, leziunile nu au fost de natură a pune viața părții vătămate în primejdie.
Raportul de necropsie a concluzionat că moartea lui P.Gh.V. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic consecutiv unor plăgi penetrante hemitorace stâng cu interesare pulmonară și hemotorax stâng consecutiv, leziunile au fost produse prin lovirea victimei în regiunea hemitoracelui stâng cu un obiect înțepător-tăios (cuțit) având o direcție de la dreapta. De asemenea, se reține că leziunile tăiate primare au fost directe și necondiționat letale.
Pe latura civilă s-a reținut că partea civilă nu a dovedit decât cheltuielile efectuate cu pomenirile victimei, în sumă de 30.000.000 lei, nefiind dovedite cheltuielile cu contravaloarea medicamentelor și a alimentației suplimentare.
Împotriva sentinței de mai sus, a declarat apel inculpatul, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și pe cale de consecință reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat constatând că, prima instanță a reținut corect situația de fapt și a dat o justă încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului considerând că nu se impune reținerea circumstanței atenuante a provocării, atâta timp, cât nu există un suport probatoriu pentru aceasta.
Cât privește cuantumul pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că au fost just individualizate de către prima instanță, dându-se eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, întemeindu-se pe motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând hotărârile pronunțate în raport de critica invocată cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului, situate spre limita minimă prevăzută de lege, au fost just individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care s-au săvârșit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și circumstanțele personale ale inculpatului minor care a acționat deosebit de violent generând conflictul ce a avut ca urmare moartea uneia dintre victime și rănirea celeilalte.
În consecință, o redozare a pedepselor nu se justifică, iar recursul declarat de inculpat apare ca nefondat urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa rezultantă timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei nr. 358 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2003.