S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr.533 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B.E..
Au lipsit intimata parte civilă S.N. „P” S.A. și intimata parte vătămată C.C..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului , în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, întrucât nu a săvârșit fapta.
In subsidiar, apărătorul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a arătat că recunoaște fapta pe care a comis-o împreună cu alte șase persoane și a solicitat rejudecarea cauzei.
C U R T E A
Asupra recursului de față ;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul București, Secția I penală, prin sentința nr.632 din 4 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul D.D. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.b și d , cu aplicarea art.37 lit.b și a art.71, raportat la art.64 din Codul penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la zi, s-a dispus confiscarea de la inculpat a 650 litri benzină, un cuțit și instalația artizanală – corpuri delicte – conform art.118 lit.b din Codul penal.
Tribunalul a admis cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 2.626.882 lei, cu dobânda legală aferentă, către aceasta, precum și la 3.000.000 lei , cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanța a reținut,în fapt, că, în seara zilei de 5 decembrie 2001, în jurul orei 19,30, agenții de pază ai S.C. „P” S.R.L. l-au surprins pe inculpat în apropierea punctului termic al S.C. „R” S.A.Periș, lângă o gură de canal, sustrăgând benzină din conducta C3 , cu ajutorul unei instalații artizanale și având lângă el patru canistre cu benzină.
Incercând imobilizarea inculpatului acesta a scos un cuțit din buzunar, încercând
să-l lovească pe agentul de pază C.C., care, ajutat de celălalt paznic, a reușit să-l dezarmeze și să-l imobilizeze.
In gura de canal s-au găsit alte patru canistre cu furtun de 20 m și o bucată de cânepă , constatându-se că accesul în interiorul curții întreprinderii se făcea printr-o spărtură în perete,unde au mai fost găsite 30 de canistre cu benzină, iar la aproximativ 70 m , un furtun îngropat, care avea capătul într-o groapă de 6 m, conectat prin rulare la o instalație artizanală, montată în conductă.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul,care, prin apărător și personal, o consideră netemeinică, deoarece nu este vinovat de săvârșirea faptei, solicitând desființarea hotărârii și achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.
Secția I penală a Curții de Apel București, prin decizia nr.533 din 5 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că, vinovăția acestuia este dovedită prin probele aflate în dosarul cauzei, edificatoare fiind declarațiile părții vătămate C.C. și ale martorului A.P., potrivit cărora, efectuând o pândă în apropierea gurii de canal , unde au fost găsite canistrele, au observat pe inculpat, care a venit lângă canistre, s-a oprit și a purtat o convorbire telefonică. Trecându-se la legitimarea sa, a scos imediat cutițul din buzunar, încercând să-l agreseze pe C.C.
In termen legal, inculpatul a declarat recurs nemotivat. Apărătorul a reiterat motivele de netemeinicie ale hotărârilor, analizate și cu prilejul judecării apelului, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, precizând însă că nu a acționat singur, ci cu încă șase persoane, care nu au fost cercetate penal.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
Din analiza probatoriului administrat în cauză (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto; dovada de ridicare și predare a cantității de 650 litri benzină ; buletinele de analiză chimică a benzinei identificate; coroborate cu declarațiile părții vătămate C.C., martorului A.P. și ale inculpatului ) rezultă fără dubiu că inculpatul a fost găsit de paznici lângă canistrele pline cu benzină , la gura de canal, vorbind la un telefon mobil, iar când agentul C.C. i-a cerut să se legitimeze, inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu care a încercat să-l lovească, însă martorul A.P. i-a dat peste mână, cuțitul căzând jos.
Așa fiind, faptele și împrejurările săvârșirii lor , precum și vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și d din Codul penal, rezultă din probele complet analizate și just apreciate de către instanțe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale , pe care inculpatul a recunoscut-o cu ocazia judecării recursului.
La stabilirea și menținerea pedepsei, de 8 ani închisoare, de către instanța de control judiciar, s-au luat în considerare criteriile generale de individualizare a acestei sancțiuni penale, precum și gradul ridicat de pericol social al faptei, sustragerea produselor petroliere cunoscând o frecvență îngrijorătoare, iar inculpatul nu este la prima abatere de o asemenea gravitate, fiind anterior condamnat pentru fapte de aceeași natură , furt calificat, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar ( fila 22 din dosarul de urmărire penală) .
In consecință,Secția penală a Curții Supreme de Justiție , în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat , va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 14 ianuarie 2003 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr.533 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală .
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 14 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.