Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința penală nr. 1726 din 21 septembrie 2001, a condamnat pe inculpatul C.P. la 2 ani și 6 luni, respectiv 3 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol și infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) și art. 181, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) din același cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, sporită la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a menținut starea de arest și a dedus perioada arestării preventive de la 16 martie 2001, la zi.

S-a reținut în fapt că, la 20 ianuarie 2001, în încercarea de a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată S.T., inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței, cauzându-i o vătămare a integrității corporale (sluțire) ce a necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale.

Tribunalul București, secția I penală și Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au respins apelul și recursul declarate de inculpat.

Împotriva hotărârii pronunțate procurorul general a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat argumentându-se în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tentativă la viol și vătămare corporală prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și respectiv art. 181 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., în tentativă la infracțiunea de viol în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., în vigoare la data comiterii faptei, constituie infracțiunea de viol, actul sexual de orice natură, cu o altă persoană, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea de a se apăra.

Agravanta prevăzută de alin. (2) lit. c) din același cod, o reprezintă violul care a cauzat victimei o vătămare corporală gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Pe de altă parte în art. 20 C. pen., se arată că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Totodată, conform art. 182 alin. (1) C. pen., vătămarea corporală gravă este fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Rezultă așadar că legiuitorul a avut în vedere două situații diferite: infirmitatea permanentă și sluțirea, noțiuni între care nu se poate pune semnul egalității și care nu se exclud reciproc.

În timp ce sluțirea este un grav prejudiciu estetic produs victimei, schimbându-i înfățișarea normală a acesteia într-una neplăcută, infirmitatea este starea anormală de inferioritate în care este pusă persoana în raport cu ceilalți și cu propria stare anterioară săvârșirii faptei.

În speță lovirea repetată a victimei la nivelul feței cu ajutorul unui corp dur și ruperea hainelor în scopul determinării acesteia de a întreține relații sexuale dovedesc hotărârea inculpatului de a comite infracțiunea de viol a cărei consumare însă nu a fost posibilă datorită stării de beție în care se afla inculpatul.

Constatările medico-legale efectuate în cauză au concluzionat în sensul că în urma traumatismului partea vătămată a suferit o pareză facială posttraumatică și ușoară asimetrie a fantei labiale, pareza constituind un prejudiciu estetic, respectiv o sluțire.

Având în vedere concluziile actelor medicale, în raport și de prevederile art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen., potrivit cărora actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori a-și exprima voința, deci s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol în formă agravantă, Curtea constată, că fapta inculpatului constituie tentativă la această infracțiune, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen.

De altfel, existența acestei infracțiuni complexe, de tentativă la viol agravat este demonstrată și din perspectiva laturii subiective, inculpatul acționând cu praeterintenție în provocarea vătămării pe care nu a urmărit-o ci a decurs din violențele exercitate în realizarea raportului sexual.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunțate cu privire la încadrarea juridică a faptei, pe care în temeiul art. 334 C. proc. pen., o va schimba în sensul celor arătate, dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă a cărei individualizare o va face ținând cont de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în așa fel încât scopul acestei pedepse, prevăzut de art. 52 C. pen., să poată fi atins.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 1726 din 21 septembrie 2001 a Judecătoriei Sector 1 București, deciziei nr. 1928 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția I penală și deciziei nr. 155 din 31 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.P.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen. și vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen., în tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul C.P. la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2003.