Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Răcari, prin sentința penală nr. 248 din 23 mai 2002, a condamnat pe inculpatul C.N.C. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (1), art. 193 și art. 205 C. pen., părțile împăcându-se.
S-a reținut că, la 10 mai 2001, inculpatul C.N.C. s-a deplasat la domiciliul părții vătămate P.S., conducând pe drumurile publice autoturismul Dacia, deși nu avea permis de conducere, unde a pătruns fără drept și i-a adresat injurii și amenințări.
Împotriva sentinței penale rămasă definitivă prin neapelare Procurorul General a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) în sarcina inculpatului, argumentându-se în sensul că pedepsele aplicate anterior acestuia nu pot constitui prim termen al recidivei.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., recidiva postcondamnatorie există când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
În speță, din actele depuse la dosar, respectiv lipsa antecedentelor penale și copia sentinței penale nr. 100 din 2 februarie 1995 a Judecătoriei Găești, definitivă prin neapelare, rezultă că anterior comiterii la 15 aprilie 2001, a faptei deduse judecății în cauza de față, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 100.000 lei amendă penală, cu suspendarea condiționată a executării, pedeapsă ce nu atrage incidența prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.
Pe de altă parte, pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 270 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin decizia penală nr. 443 din 31 august 2001 a Tribunalului Dâmbovița și sentința penală nr. 453 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Răcari, definitivă prin neapelare, nu pot constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii, faptele fiind săvârșite la 25 noiembrie 1999, 9 iunie 2000 și respectiv 20 martie 2001.
Ulterior, prin sentința penală nr. 780 din 16 iulie 2002 a Judecătoriei Moreni au fost contopite pedepsele stabilite prin sentințele penale pronunțate anterior, pentru faptele concurente.
Așa fiind, deoarece nu exista o condamnare anterioară care să constituie prim termen al recidivei, nu erau incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen., astfel încât, greșit a procedat instanța de fond atunci când a reținut starea de recidivă a inculpatului.
Ca urmare, Curtea va admite recursul în anulare pentru considerentele arătate, va casa hotărârea atacată numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pe care le va înlătura.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 248 din 23 mai 2002 a Judecătoriei Răcari privind pe inculpatul C.N.C.
Casează sentința atacată numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pe care le înlătură.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2003.