Asupra recursului de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 114 din 24 mai 2002, Tribunalul Sibiu a respins cererea formulată de condamnatul A.G. pentru revizuirea sentinței nr. 33/1997 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia nr. 11/1998 a Curții de Apel Alba Iulia și prin decizia nr. 470/1999 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că aspectele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În afară de aceasta, s-a mai reținut că cele invocate de revizuient, pe lângă faptul că nu sunt obiective, probele invocate în cererea de revizuire au fost avute în vedere pe parcursul procesului penal.
Apelul declarat, a fost respins de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 212 din 10 septembrie 2002.
Împotriva acestei soluții, condamnatul a declarat recurs.
Apărătorul a susținut că au fost descoperite acte noi, pe baza cărora instanțele nu ar fi pronunțat condamnarea revizuientului ci achitarea lui.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile pronunțate se constată că acestea sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Analizând cererea respectivă din care reiese că revizuientul a fost condamnat ca urmare a lipsei de rol activ a instanțelor se constată că aspectele invocate de condamnat, pe de o parte își au corespondent în probatoriul administrat în cauză, iar pe de altă parte, actele despre care se susține că ar fi noi au fost avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță și în căile de atac.
Art. 394 C. proc. pen., enumeră cazurile în care se poate folosi calea extraordinară de atac a revizuirii, iar motivele invocate, atât în scris, cât și oral nu se încadrează în nici unul din acestea.
Mai mult decât atât ele nici nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei pentru că au fost discutate pe parcursul desfășurării procesului penal, deoarece ele se referă la administrarea unor probe care au fost solicitate la proces.
În consecință recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei nr. 212 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2003.