Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1038 din 31 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului A.C. privind întreruperea executării pedepsei de 24 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 111 din 15 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia nr. 3982 din 25 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
S-a reținut că petentul se află deținut în Penitenciarul Rahova, în executarea pedepsei menționate.
Condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii, susținând că familia sa se confruntă cu probleme deosebite, în raport de care executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru aceasta.
În cauză a fost administrată proba cu ancheta socială la domiciliul condamnatului, din care a rezultat că familia condamnatului locuiește într-un apartament de 2 camere, iar mama acestuia, în vârstă de 74 ani, se confruntă cu probleme de sănătate.
Analizând actele dosarului, instanța de executare a constatat că în familia condamnatului sunt probleme de sănătate, însă acestea nu ar putea fi rezolvate într-o perioadă scurtă de timp, pentru care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei.
Ca atare, în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) din același cod.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 801/ A din 5 decembrie 2002, a respins apelul declarat de către condamnat împotriva hotărârii instanței de executare, ca nefondat, cu motivarea că prima instanță a apreciat corect cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii privind întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit corect cu privire la neîndeplinirea condițiilor art. 455 cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Este de reținut că pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare și executarea pedepsei apare ca fiind o condiție obligatorie.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesuală penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
Or, nu corespunde cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la caracterul vremelnic al situației și posibilitatea înlăturării consecințelor grave ale acesteia, starea de boală a mamei condamnatului, constatată prin ancheta socială, lipsindu-i acestei stări, în condițiile continuării executării pedepsei aplicate, atât legătura de cauzalitate dintre rezultatul previzibil și boala constatată, cât și posibilitatea înlăturării, respectiv însănătoșirii mamei condamnatului suferinde de „metastază carânomatoasă” într-o perioadă de cel mult trei luni de întrerupere a executării pedepsei cu închisoare, ce poate fi acordată o singură dată.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către condamnatul A.C.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul A.C. împotriva deciziei nr. 801 din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2003.