Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 907 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 44 din 27 ianuarie 1999 a Tribunalului Dolj și s-a dispus internarea condamnatului S.A., sub pază, la Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C. C. Iliescu București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că expertiza medico-legală efectuată a propus două variante:
Prima variantă, care are în vedere că petentul a fost deja programat să efectueze investigațiile medicale, a propus internarea cu pază a petentului și supravegherea medicală ulterioară, rețeaua sanitară a D.G.P. având aceste posibilități.
Cea de-a două variantă a propus punerea în libertate a condamnatului pe timp de aproximativ 2 luni.
Instanța de fond a considerat că prima variantă este cea prin care se asigură investigații și tratament corespunzător bolii de care suferă condamnatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul S.A., nemotivat în scris și solicitând personal și prin avocat întreruperea executării pedepsei, conform celei de-a doua variante a expertizei medico-legale.
Instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că în mod corect a apreciat prima instanță atunci când a dispus internarea sub pază a condamnatului pentru efectuarea investigațiilor și asigurarea tratamentului pentru care a fost deja programat.
Instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, reținând că în mod corect a apreciat prima instanță atunci când a dispus internarea sub pază a condamnatului pentru efectuarea investigațiilor și asigurarea tratamentului pentru care a fost deja programat.
S-a mai constatat, că această modalitate corespunde necesității din punct de vedere medical, fiind în interesul condamnatului căruia i se asigură tratamentul corespunzător.
Împotriva deciziei Curții de Apel București a declarat recurs condamnatul care a criticat hotărârile pronunțate pentru netemeinicie și a solicitat întreruperea executării pedepsei și punerea sa în libertate.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 455 cu referire la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză rezultă că recurentul a fost programat să efectueze investigații de specialitate la Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. dr. C. C. Iliescu București, existând posibilitatea de a se asigura internarea cu pază în această unitate medicală, iar ulterior în rețeaua sanitară a D.G.P. se poate asigura supravegherea medicală postoperatorie, prin Spitalul Penitenciar București.
Rezultă așadar că recurentul nu se află în situația prevăzută de art. 453 lit. a) C. proc. pen., astfel încât instanțele au procedat corect respingând cererea acestuia de întrerupere a executării pedepsei închisorii și internarea sa sub pază în Institutul de Boli Cardiovasculare.
Dealtfel, în aceste condiții condamnatului i se poate acorda tratamentul necesar și o supraveghere continuă, de specialitate, care să-i asigure o ameliorare a stării de sănătate.
Așa fiind, recursul declarat de condamnat apare ca nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul S.A. împotriva deciziei nr. 768 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2003.