Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Prin mai multe sesizări cu conținut similar, formulate de L.C. împotriva lui T.R.P. - în prezent prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, G.F. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, N.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și T.L.M. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul a învederat că sus numiții „se fac vinovați de săvârșirea următoarelor infracțiuni: fals în înscrisuri oficiale; fals intelectual și uz de fals; fals în declarații; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice; abuz în serviciu în formă calificată; asociere la un grup infracțional organizat; favorizarea infractorului - fapte penale prevăzute și sancționate de dispoz. art. 288 alin. (1), (2), (3), art. 289, alin. (1), (2), art. 291, 292, 246, 248, 26, 173, 264, 36 și urm. din C. pen."
În motivarea plângerilor penale, petentul a arătat că „învinuitul G.F. a menționat, cu premeditare, în mod fals, în ordonanța nr. 297/11/6 din 04 august 2009, că învinuitul T.R.P. a fost transferat de la P.J.R. la P.T.D., cu începere de la 15 iulie 2009, în scopul <motivării> respingerii cererii mele în care am solicitat recuzarea învinuitului T.R.P. (în condițiile în care, pe de o parte, acest învinuit nu a fost încadrat, înainte de 15 iulie 2009, de ex. la 14 iulie 2009 la P.J.R., iar, pe de altă parte, cf dispoz. O.U.G. nr. 34/2009 toate posturile din instituțiile publice erau blocate la 15 iulie 2009 - dată la care s-ar fi efectuat acest transfer); învinuitul T.R.P. a menționat, cu premeditare, în mod fals, în rezoluția penală din 04 septembrie 2009, că a fost împuternicit să pronunțe această rezoluție, prin ordinul emis de Procurorul General al I.C.C.J., d-na L.C.K.
Acest fapt este confirmat, mod absolut incontestabil, printre altele, de următoarele:
În înscrisul care a fost depus la Dosarul penal al C.A.P., nr. 1220/42/2010, în care a fost pronunțată sentința penală, ca fiind o copie conformă cu originalul, de pe ordinul din 31 august 2009, emis de Î.C.C.J., se menționează că s+a dispus delegarea învinuitului T.R.P. de la P.T.D.. la P.J.R., cu începere de la 01 septembrie 2009, pe o perioadă de șase luni, contrar dispoz. exprese ale art. 44, alin. (1) C. muncii, potrivit cărora, delegarea unui salariat bugetar nu se poate dispune pentru o perioadă mai mare de două luni, o astfel de eroare fiind de neconceput să fi fost comisă la nivelul P.I.C.C.J., de către Procurorul General al acestui Parchet, d-na L.C.K.;
înscrisul depus la dosarul penal menționat mai sus, ca fiind o copie conformă cu originalul, de pe ordinul nr. 2164, invocat de învinuitul T.R.P. în rezoluția din 04 septembrie 2009, nu este semnat de Procurorul General al Î.C.C.J., adică de d-na L.C.K., și nici de o persoană împuternicită legal să semneze în numele dânsei;
Pe înscrisul xeroxat, depus la dosarul penal menționat, ca fiind o copie conformă cu originalul ordinului din 31 septembrie 2011, se observă foarte clar și fără absolut nici un dubiu, cum și în ce mod a fost efectuată falsificarea acestui înscris;
înscrisul depus la dosarul penal menționat, ca fiind o copie, conformă cu originalul, de pe ordinul din 31 septembrie 2009, nu a fost autentificat de niciunul din cei patru învinuiți nominalizați mai sus, dar a fost considerat de aceștia caftind un act doveditor, că învinuitul T.R.P. a fost împuternicit de Procurorul General d-na L.C.K., să pronunțe acte judiciare, care să genereze, cu începere de la 01 setembrie 2009, timp de șase luni, efecte juridice, în domeniul competențelor pe care la are P.J.R.;
înscrisul depus la dosarul penal menționat, ca fiind o copie, conformă cu originalul, de pe ordinul din 31 septembrie 2009, nu a fost falsificat de <sfantul duh> și nici nu a picat din cer în acest dosar penal, ci, fără absolut nici un dubiu, a fost <confecționat> în laboratoarele P.C.A.P., direct și cu știința celor patru învinuiți nominalizați mai sus.
învinuiții M.N. și L.M.T. se fac vinovați de complicitate la comiterea infracțiunilor menționate mai sus, inclusiv a infracțiunii de favorizare a infractorior G.F. și T.R.P."
2. Prin rezoluția din 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 291, art. 292, art. 246, art. 248 și art. 264 C. pen., față de T.R.P. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, G.F. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, N.M. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și T.L.M. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul de caz a reținut, în esență, că petentul L.C. încearcă, pe această cale, să repună în discuție o soluție de care este interesat, adoptată la data de 04 septembrie 2009, în Dosarul nr. 592/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, de către T.R.P. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, arătând că acesta nu ar fi fost competent la acel moment să instrumenteze și să soluționeze respectiva cauză și că, pentru a se acoperi această pretinsă lipsă de competență, persoanele vizate ar fi săvârșit infracțiunile sesizate în prezentul dosar, toate aceste afirmații din sesizare având ca temei doar convingerea autorului că
Ordinul al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost falsificat.
Având în vedere aspectele sesizate, în cauză a fost solicitată și depusă la dosar o copie, conformă cu originalul, a ordinului din 31 august 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la care s-a constatat că este identică cu exemplarul pretins prin sesizare a fi falsificat.
În adresa de trimitere, secția de resurse umane și documentare a făcut precizarea că acest ordin a fost semnat pentru conformitate de către adjunctul procurorului general.
Având în vedere aspectele constatate, s-a constatat că, în mod evident, în cauză nu se poate reține existența unor fapte de natură penală săvârșite de către persoanele vizate, motiv pentru care, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații nominalizați, cu precizarea că la stabilirea încadrării juridice de referință din cauză, care se face prin raportare la faptele descrise iar nu la infracțiunile evocate de autorul sesizării în conținutul acesteia, nu se poate reține, nici chiar în varianta cea mai extinsă, „asocierea la un grup infracțional organizat" întrucât aspectele avute în vedere nu se pot circumscrie unei infracțiuni din această categorie.
3. Plângerea petiționarului L.C., formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 20 ianuarie 2012 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
II. Nemulțumit de soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, petiționarul L.C. s-a adresat cu plângere la instanță, conform prevederilor art. 2781 C. proc. pen.
În considerentele plângerii, petiționarul a reiterat criticile invocate în plângerile anterioare, susținând, în esență, că rezoluțiile emise în cauză sunt nelegale și netemeinice, întrucât organele de urmărire penală au efectuat o anchetă abstractă - necercetând faptele reclamate și disimulând dovezile și probele -, în caz contrar ar fi constatat abuzurile săvârșite de intimați și faptul că ordinul de delegare invocat a fost emis nelegal.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză și înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că plângerea este nefondată întrucât potrivit relațiilor furnizate de secția de resurse umane și documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordinul din 31 august 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - contestat de petent - există în materialitatea lui, fiind identic cu exemplarul pretins prin sesizare a fi falsificat și a fost semnat pentru conformitate de către adjunctul procurorului general.
În ceea ce privește legalitatea emiterii ordinului, aceasta nu poate fi pusă în discuție în prezentul demers procedural, Curtea remarcând însă că temeiurile de drept, precum și întrunirea cerințelor de formă stabilite de lege sunt menționate în preambulul ordinului în discuție.
În consecință, Curtea constată că procurorul de caz a apreciat în mod corespunzător, în baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, că nu se poate reține existența unor fapte de natură penală în sarcina magistraților menționați în plângerea petentului.
Ca atare, constatând că rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică, văzând și prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată și, pe cale de consecință, va menține rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul L.C. împotriva rezoluției nr. 891/P/2011din 19 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2012