S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul I.O. împotriva deciziei penale nr.201 din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Ș.V. A lipsit intimata parte civilă G.Ș.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Inculpatul a declarat că înțelege să-și retragă recursul.
Apărătorul și procurorul, pe rând, au solicitat să se ia act de retragerea
recursului de către inculpat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.271 din 30 mai 2002, Tribunalul Constanța, a condamnat
pe inculpatul I.O. la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.2 lit.b și d
din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 și art.64 din Codul penal.
În baza art.350 din Codul de procedură penală a menținut starea de arest a
inculpatului, iar în baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa
aplicată, timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 7
noiembrie 2001 la zi.
În baza art.14 și urm. din Codul de procedură
penală, art.346 din Codul de procedură penală și
art. 998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat
față de partea civilă G.Ș. la plata sumei de 5 milioane lei, cu titlu de
despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.300.000 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând
onorariu apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele :
În noaptea de 30/31 octombrie 2001, partea vătămată G.Ș. a prestat
servicii de taximetrie pe raza municipiului Constanța cu autoturismul
proprietate personală, până în jurul orelor 4 - 4,30 când, hotărându-se să
înceteze activitatea pentru noaptea respectivă, a intrat în local din centrul
orașului. În timp ce partea vătămată consuma un ceai,
în local și-a făcut apariția inculpatul I.O., care, după ce a cerut acestuia să
îl transporte la o anumită destinație, din motive inexplicabile a refuzat să
fie condus la destinație de acesta. Pentru a pune capăt acestor insistențe dar
și la rugămintea uneia dintre ospătare care și-a motivat ulterior intervenția
prin dorința de a-l vedea pe inculpat, aflat în stare de ebrietate, părăsind
localul – partea vătămată a acceptat să efectueze cursa solicitată de inculpat.
Imediat după punerea în mișcare a autoturismului, partea vătămată G.Ș. a fost
amenințată cu un cuțit de către pasagerul său care i-a cerut să-l ducă în P-ța
Chiliei, tăind totodată cablul stației de emisie recepție cu care era dotat
taximetrul. În continuare, sub amenințarea cuțitului, partea vătămată a condus
autoturismul până în strada Timișoara unde inculpatul i-a cerut să oprească și
să părăsească mașina. După ce a coborât, partea vătămată a auzit motorul
pornind și temându-se să nu fie urmărit de inculpat, a alergat până pe
str.Primăverii, la stația de taximetre unde a anunțat evenimentul colegilor
săi, sesizând totodată, organele de poliție.
După cca o oră, autoturismul părții vătămate a fost găsit abandonat pe
str.Ștefăniță Vodă, din zona Academiei Navale, având portierele deschise, din
interior lipsind, conform declarației proprietarului, radiocasetofonul marca
„Sony”-auto și o geacă de piele.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul I.O. criticând-o pentru
greșita individualizare a pedepsei și a solicitat reținerea de circumstanțe
atenuante raportat la datele sale personale, cât și la bunurile sustrase prin
violență, cu consecința aplicării unei pedepse sub limita minimă a textului de
lege încriminator.
De asemenea, inculpatul a criticat soluția instanței de fond, pentru
greșita reținere la încadrarea juridică a
dispoziției prevăzute în alin.2 lit.b
din art.211 din Codul penal.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.201 din 6 septembrie 2002 a
respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a stabilit în mod
corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, iar
pedeapsa aplicată inculpatului este sub limita minimă prevăzută de lege, prima
instanță analizând atât împrejurările în care a fost comisă fapta, cât și
datele personale ale inculpatului.
Nemulțumit de hotărârea instanței de control judiciar, în termenul legal,
inculpatul I.O. a declarat recurs criticând-o pentru neacordarea
circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal, referitor
la comportarea sa sinceră în cursul procesului și a solicitat reducerea
pedepsei aplicate sub minimul special, conform prevederilor art.76 lit.b din
Codul penal.
Ulterior, la data de 14 ianuarie 2003, în ședința publică de judecată,
inculpatul I.O. a declarat că își retrage recursul promovat în cauză.
Potrivit art.3854 alin.2 din Codul de procedură penală, părțile pot
renunța la recurs conform art.368 din același cod și își pot retrage recursul
în condițiile dispozițiilor art.369 care se aplică în mod corespunzător.
Astfel, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre
părți își poate retrage recursul.
Ca atare, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpat și
în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală,
cheltuielile judiciare ocazionate vor fi suportate de recurent.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E:
Ia act de retragerea recursului declarat de
inculpatul I.O. împotriva deciziei penale nr.201 din 6 septembrie 2002 a Curții
de Apel Constanța.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2003.