S-a prezentat intimatul inculpat, arestat,
asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în
scris.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat admiterea recursului în anulare.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului în
anulare.
C U R T
E A
Asupra recursului în anulare de față;
Prin sentința penală nr.545 din 14 decembrie 2001, Judecătoria Făgăraș a
condamnat, printre alții, pe inculpatul T.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare
pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1, raportat la
art.209 alin.1 lit.a și i, cu aplicarea art.75 lit.c din Codul penal.
În baza art.61 din același cod, a revocat liberarea condiționată pentru restul
de 353 de zile neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita pe care l-a
contopit cu pedeapsa aplicată, dispunând executarea pedepsei de 3 ani
închisoare.
Totodată, în baza art.83 din Codul penal, a revocat suspendarea condiționată a
pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie
1999 a Judecătoriei Agnita, dispunând executarea ei alături de pedeapsa de 3
ani închisoare, inculpatul urmând a executa, în final, 4 ani închisoare.
S-a reținut că, la 5 septembrie 2001, în timp ce minorul C.G.N. asigura paza,
inculpatul T.I. a pătruns în locuința părții vătămate A.G. și a sustras bani și
bunuri.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul T.I. a fost condamnat
anterior prin sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei
Agnita la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiunile de
violare de domiciliu și furt calificat, săvârșite la 13 mai 1998, pedeapsă din
executarea căreia a fost eliberat condiționat la 24 ianuarie 2001, restul
neexecutat fiind de 353 zile.
Totodată, prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita,
același inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de un an închisoare,
cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunile de furt
de folosință și conducere fără permis a unui automobil pe drumurile publice
comise la 24 martie 1998.
Până la împlinirea duratei primei pedepse și, în același timp, înăuntrul
termenului de încercare stabilit pentru cea de a doua condamnare (ce expira la
25 ianuarie 2002), inculpatul a săvârșit cu intenție, la 5 septembrie
2001, infracțiunea dedusă judecății, pedepsită cu închisoare mai
mare de un an.
Deși a constatat îndeplinite condițiile legale ale stării de recidivă
postcondamnatorie și a dat eficiență dispozițiilor art.61 și ale art.83 Cod
penal, instanța a omis să rețină la încadrarea juridică a noii fapte comise de
inculpatul T.I. și dispozițiile art.37 lit.a Cod penal.
Reținerea stării de recidivă se impune nu doar din considerente de securitate
juridică, ci și din perspectiva care vizează posibilele efecte ale unui
eventual act de clemență.
Judecătoria Făgăraș trebuia să constate că faptele ce au atras condamnările
care constituie primul termen al recidivei sunt concurente, fiind săvârșite la
24 martie 1998 și 13 mai 1998, înainte ca inculpatul să fi fost definitiv
condamnat pentru vreuna din ele, respectiv 30 noiembrie 1998 (sentința penală nr.181
din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita, rămasă definitivă prin neapelare).
Prin sentința pronunțată în prezenta cauză, Judecătoria Făgăraș trebuia să
constate că sunt incidente dispozițiile art.85 Cod penal, respectiv că
inculpatul, condamnat prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a
Judecătoriei Agnita la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia, mai
săvârșise înainte o infracțiune, la 13 mai 1998 pentru care i s-a aplicat
pedeapsa închisorii prin sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a
aceleiași instanțe.
După anularea suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare, aplicată
prin sentința nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita, instanța trebuia
să dispună contopirea acesteia cu cele de 2 ani și respectiv 3 ani rezultate în
urma descontopirii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita, în pedeapsa
cea mai grea, pedeapsa de 3 ani executată parțial din care a fost liberat
condiționat la 24 ianuarie 2001, restul neexecutat fiind de 353 zile.
Reținând starea de recidivă postcondamnatorie față de cele două condamnări
anterioare, trebuia să facă aplicarea art.61 din Codul penal și să revoce
liberarea condiționată pentru restul de 353 de zile neexecutat din pedeapsa
rezultată în urma contopirii pedepselor anterioare și să dispună contopirea
pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea din cauză cu acest
rest.
Neprocedând astfel, prin aplicarea greșită a dispozițiilor art.83 Cod penal în
loc să facă aplicarea art.85 Cod penal, s-a ajuns ca inculpatul să execute în
total 4 ani în loc de 3 ani închisoare.
În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție constatând îndeplinite
cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art.4141
alin.1 raportat la art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură
penală, va admite recursul în anulare, va casa sentința atacată și rejudecând
cauza în limitele arătate, va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva sentinței penale nr.545 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș,
privind pe intimatul inculpat T.I.
Casează sentința penală atacată cu privire la soluționarea laturii penale.
În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu
aplicarea art.75 lit.c și art.37 lit.a din Codul penal, condamnă pe inculpat la
3 ani închisoare.
În baza art.85 din Codul penal anulează suspendarea condiționată a executării
pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie
1999 a Judecătoriei Agnita pentru infracțiunile prevăzute de art.208 raportat
la art. 209 alin.4 din Codul penal (1 an închisoare) și art.36
alin.1 din Decretul nr.328/1966 (8 luni închisoare), cu reținerea prevederilor
art.33 lit.a Cod penal.
Contopește pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa rezultantă de 3 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a
Judecătoriei Agnita, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat,
cu un rest neexecutat de 353 zile.
În baza art.61 alin.1 Cod penal revocă liberarea condiționată și contopește
restul rămas neexecutat cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta
cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 februarie 2002 până la
7 ianuarie 2003.
Menține celelalte dispoziții.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei,
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.