Asupra recursurilor de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 213 din 30 aprilie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații:
- V.Z. la 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
- K.A. la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și la 8 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 11 alin. (1) și (2) lit. a), d) și f) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) a contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
S-a dispus, pentru fiecare inculpat, interzicerea pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepse durata arestului preventiv cu începere de la 3 iulie 2000 la zi.
Instanța a reținut că inculpații au trăit în concubinaj până în seara zilei de 3 iulie 2000, dată la care, pe fondul unor conflicte mai vechi, inculpatul V.Z. cu complicitatea concubinei sale a suprimat viața mamei sale și apoi au deposedat-o de cerceii de aur pe care-i purta în urechi.
Prin decizia penală nr. 274 din 10 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
Curtea de apel a considerat că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este corectă, iar pedepsele aplicate au fost bine individualizate în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.
Împotriva acestei decizii, ambii inculpați au declarat recurs.
Inculpatul V.Z. a criticat decizia și sentința, considerând că pedeapsa de 25 ani închisoare nu a fost corect individualizată, solicitând reducerea ei. A invocat sinceritatea manifestată în cursul procesului, regretul săvârșirii faptelor și vârsta sa (24 de ani).
Inculpata K.A. a solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat deosebit de grav, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât numai sub aspect moral a fost o complicitate. Cu privire la complicitate, la infracțiunea de tâlhărie a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tăinuire.
În subsidiar, recurenta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de complicitate la omor calificat deosebit de grav, prin înlăturarea agravantei prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., întrucât victima nu era ruda sa apropiată, ci mama inculpatului V.Z., și, în consecință, a cerut reducerea pedepsei.
Examinând ambele recursuri, curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de inculpatul V.Z., curtea reține netemeinicia acestuia, pedeapsa aplicată recurentului fiind corespunzătoare gravității infracțiunilor săvârșite (omor calificat deosebit de grav și tâlhărie calificată) și pericolului pe care îl prezintă infractorul.
Vârsta inculpatului, sinceritatea și regretul manifestat după săvârșirea faptelor nu sunt de natură a determina reducerea pedepsei rezultante aplicate, care reprezintă maximul special al infracțiunii de omor deosebit de grav. Astfel, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni (existent în cauză), se poate adăuga un spor de până la 5 ani când maximul special nu este îndestulător. Or, în speță, instanțele au considerat îndestulător maximul special aplicat inculpatului, pedeapsă care corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
În consecință, va fi respins ca nefondat recursul declarat de acest inculpat.
Curtea constată că recursul declarat de inculpata K.A. este fondat doar cu privire la greșita încadrare juridică a faptei de complicitate la omor, care urmează a fi schimbată prin înlăturarea art. 175 lit. c) C. pen., menținându-se încadrarea prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., deoarece victima N.M. nu-i era rudă apropiată, fiind mama inculpatului V.Z.
Această schimbare de încadrare nu poate determina reducerea pedepsei aplicate recurentei, deoarece aceeași pedeapsă este prevăzută și de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., text raportat la care se menține încadrarea juridică a complicității sale.
Curtea constată că instanțele au încadrat corect fapta inculpatei în complicitate la infracțiunea de tâlhărie, iar nu în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., deoarece inculpata a luat de la concubinul său cerceii victimei, după ce autorul faptelor de omor și tâlhărie a ucis-o cu lovituri de cuțit. Fiind participantă la săvârșirea faptelor, în calitate de complice, inculpata nu poate invoca prevederile art. 221 C. pen., ca fiind incidente în cauză, întrucât tăinuirea este o activitate ulterioară săvârșirii unei infracțiuni având ca scop valorificarea bunurilor provenite din săvârșirea unor infracțiuni.
Nefondată este și susținerea recurentei privind lipsa de participare a sa la omor, deoarece victima a fost imobilizată (ținută de mâini) de inculpată și apoi ucisă de inculpatul V.Z. Acest aspect a fost recunoscut în parte și de inculpată, care însă a justificat gestul prin constatarea că victima nu mai are puls. Declarațiile inculpatului V.Z. în care a relatat participarea concubinei sale la omor sunt corespunzătoare adevărului, ele coroborându-se și cu recunoașterile parțiale ale inculpatei, precum și cu toate probele cauzei. De asemenea, este incontestabilă complicitatea morală a acestei inculpate la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., pot servi la aflarea adevărului declarațiile învinuitului sau ale inculpatului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, susținerea inculpatei nu se poate corobora cu nici o altă probă din dosar și, prin urmare, în mod corect nu a fost avută în vedere de instanțe.
Recursul inculpatei va fi admis doar cu privire la aspectul subsidiar menționat mai sus.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestării preventive de la 3 iulie 2000 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat V.Z. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata K.A. împotriva deciziei penale nr. 274 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 213 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, secția penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de complicitate la infracțiunea de omor calificat deosebit de grav.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente de:
-15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și
-8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a,) d) și f) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din complicitate la infracțiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzut de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., în complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 și 176 alin. (1) lit. d) C. pen. și menține pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatei.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpata K.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 3 iulie 2000 la 14 martie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z. împotriva deciziei sus-menționate.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 3 iulie 2000 la 14 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2003.