Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 647 din 12 iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) și a art. 65 din același cod.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă detenția acestuia de la 14 mai 2002 la zi.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 32/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și a fost contopit restul rămas neexecutat de 47 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă în cauză.
Tribunalul a reținut că în ziua de 14 mai 2002, ora 13,30, inculpatul B.F. a deposedat-o pe partea vătămată C.G. de două lănțișoare de aur în valoare de 4 milioane lei, prin smulgerea acestora și ruperea tricoului. Inculpatul a zgâriat partea vătămată în zona gâtului, producându-i leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost imobilizat de martorul T.B.A. și de o altă persoană necunoscută, lănțișoarele de aur fiind restituite părții vătămate (care nu s-a constituit parte civilă în cauză). Pentru acest motiv, prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Vinovăția inculpatului s-a stabilit pe baza declarațiilor părții vătămate, ale inculpatului (care a recunoscut fapta), ale martorilor T.B.A. și V.D., a raportului de expertiză medico-legală, a proceselor verbale de recunoaștere din grup a inculpatului de către partea vătămată și de martorul T., precum și pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului și a planșei foto.
Prin decizia penală nr. 529/A din 30 august 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței menționate.
În considerentele deciziei, curtea de apel a constatat că motivul de casare invocat este neîntemeiat, pedeapsa aplicată inculpatului fiind bine individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului este gravă, iar inculpatul prezintă pericol social, fiind recidivist (infracțiunea de tâlhărie fiind săvârșită în perioada liberării condiționate dintr-o altă pedeapsă).
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, ci oral de către apărătorul desemnat din oficiu, solicitând reducerea pedepsei.
Examinând motivul de recurs invocat de apărarea recurentului, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., curtea constată că este nefondat, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, pentru infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpat, dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. [astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2002 (M. Of., nr. 261/18.04.2002)] prevăd pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.
Pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului este corect individualizată avându-se în vedere atât gravitatea faptei, cât și persoana infractorului aflat în stare de recidivă postcondamnatorie.
Totodată, curtea constată că nu există nici o circumstanță personală a inculpatului, de natură a determina reducerea pedepsei.
Ca urmare, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 529/A din 30 august 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 14 mai 2002 la 14 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2003.