Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 807 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului București a fost condamnată inculpata T.D.E. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 15 martie 2002, organele de poliție oprind autoturismul condus de coinculpatul K.J. condamnat în aceeași cauză au constatat că acesta deținea trei punguțe ce conțineau 0,21 gr heroină, pentru care acesta le cumpărase de la inculpata T.D. La indicațiile date de K.J., poliția a descins la domiciliul inculpatei, unde în urma percheziției a descoperit mai multe doze de heroină în greutate totală de 0,210 grame.
Apelul declarat de inculpată a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 782 din 2 decembrie 2002.
Împotriva acestei decizii, inculpata T.D. a declarat recurs solicitând, ca și în apel, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră.
Recursul nu este fondat.
Infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, comisă de inculpată, este pedepsită de lege cu închisoare, de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Condamnând pe inculpată la 5 ani închisoare prin reținerea unor circumstanțe atenuante, instanțele au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, situația personală a inculpatei care nu are antecedente penale și are trei copii minori, precum și poziția sa oscilantă avută în cursul procesului și pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii săvârșite. Se constată deci, că au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. și că pedeapsa stabilită corespunde scopului preventiv-educativ cerut de lege, nefiind cazul să fie micșorată.
Urmează în consecință, să se respingă recursul declarat de inculpată cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E.D. împotriva deciziei penale nr. 782/ A din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 16 martie 2002, la 14 martie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2003.