Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12/ P.I. din 30 mai 2002, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 289 C. pen., a condamnat la 10 luni închisoare pe inculpatul P.G. pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual la data de 13 iunie 1995.
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedeapsa aplicată este grațiată în întregime și i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 10 din aceeași lege.
Instanța a reținut că, la data de 13 iunie 1995, inculpatul P.G., în calitate de notar public, a autentificat un contract de vânzare-cumpărare, prin încheierea nr. 31254 între soții D.S. și D., în calitate de vânzători, pe de o parte, și învinuitul S.V., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, vânzătorii știind că semnează un act de întreținere și de supraetajare a imobilului, conform înțelegerii pe care au avut-o cu E.K., iar nu un contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat recurs considerând că hotărârea instanței este contrară legii, deoarece prin rechizitoriul parchetului inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru fapta de fals intelectual săvârșită la data de 13 iunie 1995, ci doar pentru fapta din 9 iunie 1995.
În subsidiar, s-a solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunea de fals intelectual săvârșită la data de 13 iunie 1995, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale.
Recursul inculpatului este fondat numai cu privire la aspectul subsidiar.
Astfel, cu privire la legalitatea sesizării instanței pentru judecarea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., referitor la fapta comisă la data de 13 iunie 1995 de inculpat, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, s-a pronunțat deja în cauză, prin decizia nr. 4303 din 11 octombrie 2001. Prin acea decizie, Curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, casând sentința penală nr. 1 din 4 februarie 1999 a Curții de Apel Timișoara, cu trimitere la aceeași instanță, tocmai pentru judecarea în fond și a faptei de fals intelectual săvârșită de inculpat la data de 13 iunie 1995.
Instanța de rejudecare s-a pronunțat numai în limitele casării, respectând astfel prevederile art. 385 C. proc. pen.
Recursul este întemeiat doar sub aspectul referitor la solicitarea recurentului privind încetarea procesului penal împotriva sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (fapta din 13 iunie 1995), ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale.
Potrivit art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) este de 5 ani, iar termenul de prescripție specială este de 7 ani și 6 luni. Or, de la data de 13 iunie 1995 și până la data judecării în recurs a cauzei (14 martie 2003) acest termen s-a împlinit. Acest motiv de casare nu este imputabil instanței de fond, deoarece, la data soluționării cauzei (30 mai 2002), termenul de prescripție menționat nu era împlinit.
În consecință, se va admite recursul și se va casa sentința atacată, iar în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2. lit. b) raportate la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal împotriva recurentului inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (fapta din 13 iunie 1995).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva sentinței penale nr. 12/ P.I. din 30 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Casează hotărârea atacată și în temeiul art. 11 pct. 2. lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P.G. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (faptă din 13 iunie 1995), în cauză intervenind prescripția răspunderii penale.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2003.