Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 pronunțată la data de 25 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 6497/2002, Tribunalul Sibiu, a condamnat pe inculpatul B.L.G. pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 175 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Prevenția a fost dedusă de la data arestării, respectiv 27 iunie 2002, la zi.
S-a dispus confiscarea cuțitului corp delict și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în fapt că, în ziua de 27 iunie 2002, inculpatul s-a întâlnit cu fosta soție și cu fiica sa majoră B.A.L., în Mediaș. Cu acea ocazie le-a cerut suma de 575.000 lei, încasată prin intermediul poștei drept pensie de întreținere care, majoră fiind, nu i se mai cuvenea.
Supărat că a fost refuzat, inculpatul, având un cuțit asupra sa, le-a alergat pe cele două, amenințându-le că le va mutila. Ajunși în fața casei părții vătămate, martorii B.S.A. și partea vătămată H.I., concubinul fostei soții a inculpatului și care se și ocupa de creșterea copiilor acestuia, au încercat să aplaneze incidentul.
Inculpatul l-a înjunghiat pe H.I. în antebrațul stâng și în hemitoracele stâng, producându-i acestuia o plagă penetrantă cu hemopneumotorax masiv, așa cum rezultă din raportul medico-legal.
Actul medical a concluzionat în sensul că lovirile repetate au pus viața victimei în primejdie.
Fapta comisă a fost încadrată judicios de instanța de fond, în omor calificat, infracțiune pentru care i-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 340 pronunțată la data de 3 decembrie 2002, în dosarul penal nr. 5824/2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs considerând că hotărârile sunt nelegale și netemeinice prin reținerea ca situație de fapt a unei grave erori [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)], în realitate trebuind să se rețină starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În oricare dintre situații, cu sau fără reținerea stării de provocare, pedeapsa aplicată trebuia să fie mai redusă (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
A solicitat casarea hotărârii și reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de criticile aduse, Curtea constată netemeinicia motivelor invocate.
În sarcina inculpatului nu se poate reține starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece, inculpatul fără să fi fost provocat de cineva, a declanșat incidentul, care a început cu un reproș, a continuat cu amenințări din partea sa în prima parte a scandalului.
În următoarea fază, din fața locuinței părții vătămate, inculpatul l-a înjunghiat pe acesta, care nu făcuse altceva, decât ieșise să liniștească pe protagoniștii scenei periculoase.
Pedeapsa aplicată nu trebuie redusă, este concluzia analizării tuturor împrejurărilor faptei și ale caracteristicilor persoanei inculpatului.
Tată a cinci copii, rămași în îngrijirea mamei, se revoltă pentru o sumă modică pe care minora devenită majoră o încasase ca pensie de întreținere, ca și cum, într-o asemenea situație tatăl nu mai are și alte obligații față de copii, în afara plății pensiei de întreținere.
Chiar dacă ar fi fost îndreptățit la recuperarea sumei, nimeni nu-și face singur dreptate, în special prin violență și mai ales, prin violență aplicată ființei asupra vieții căreia, ar fi trebuit să vegheze, fiica sa.
Nu numai că nu se impune reducerea pedepsei, dar numai datorită principiului „non reformatio in pejus”, inculpatul nu va primi o pedeapsă mai mare, cum i s-ar fi cuvenit.
Considerentele expuse demonstrează aspectul nefondat al criticilor aduse, astfel încât, hotărârile fiind temeinice și legale, recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.G. împotriva deciziei penale nr. 340/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2002, la 18 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2003.