Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115 din 15 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați, a fost condamnat inculpatul C.F. la:

- 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei;

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata arestării preventive de la 2 aprilie 2001, la zi, respectiv 15 martie 2002.

Prin aceeași sentință, inculpatul V.Z. a fost condamnat la o amendă penală de 2.000.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de 254 zile închisoare din pedeapsa de un an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 568/1996 a Judecătoriei Tecuci.

A atras atenția acestui inculpat asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 63¹ C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul C.F. să plătească părții civile C.M. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.

A respins ca nefondate pretențiile civile formulate de partea vătămată F.I. împotriva inculpatului C.F.

A respins ca nefondate pretențiile civile formulate de partea vătămată C.M. împotriva inculpatului V.Z.

În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat pe inculpatul C.F. să plătească părții civile Spitalul Județean Galați suma de 4.026.989 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.F. la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul V.Z. la plata sumei de 800.000 lei cu același titlu către stat.

Suma de 550.000 lei reprezentând onorariul apărător oficiu pentru inculpatul C.F. la urmărirea penală și judecată, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 12 noiembrie 2000, cei doi inculpați, F.C., P.I., C.G. și partea vătămată C.M. s-au întâlnit la un bar din satul Negrilești, județul Galați, unde a avut loc un mic incident și după scurt timp, s-au despărțit.

Inculpații și martorul P.I. au plecat la locuința inculpatului V.Z. de unde s-au înarmat cu bâte și o rangă și au ieșit în întâmpinarea părții vătămate C.M. precum și a numiților F.C. și C.G. pentru a se răzbuna pe aceștia, urmare incidentului ce avusese loc în bar.

În apropierea locuinței inculpatului V.Z. pe șosea a venit și F.M.

Dându-și seama că inculpații și P.I., iar încercau să-i bată, frații F.C. și F.M. au fugit spre casă, iar partea vătămată C.M. a fugit spre stadion, dar a fost ajuns de inculpați.

Inculpatul V.Z. i-a aplicat părții vătămate C.M. o lovitură cu ranga în spate.

Apoi, inculpatul C.F. i-a aplicat aceleiași părți vătămate care era căzută în genunchi o lovitură cu bâta în cap.

Urmare acestei lovituri, partea vătămată a căzut la pământ plin de sânge.

În ajutorul părții vătămate C.M. au ieșit la șosea tatăl acesteia (C.I.) și martorii C.T. și C.L.

De asemenea, au ieșit pe șosea și partea vătămată F.I., în ajutorul fiilor săi (F.C. și F.M.).

Inculpatul C.F. a lovit-o cu o bâtă în cap și pe partea vătămată F.I., apoi împreună cu martorul P.I. și inculpatul V.Z. s-au retras în locuința acestuia.

Întrucât în urma loviturilor părțile vătămate C.M. și F.I. erau într-o stare gravă, C.I., F.M. și F.C. au intrat în curtea inculpatului V.Z. pentru a-l prinde și bate.

Pentru a nu fi prinși, cei doi inculpați și martorul P.I. au fugit prin grădină trecând apa râului Bârlad și astfel au scăpat.

Partea vătămată C.M. a fost internată la Spitalul Județean Galați, unde în urma examinării medico-legale s-a concluzionat că leziunile cauzate de inculpatul C.F., au necesitat pentru vindecare 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, iar după intervenția chirurgicală, a rămas cu lipsă de substanță osoasă craniană, ceea ce constituie infirmitate fizică permanentă.

Partea vătămată F.I. a fost internată la Spitalul Județean Galați, secția Neurochirurgie cu diagnosticul plagă occipitală dreaptă și leziunile ce i-au fost cauzate, au necesitat pentru vindecare 6 – 7 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații C.F. și V.Z.

Prin apelul declarat, parchetul a criticat soluția pronunțată ca netemeinică în raport de inculpatul C.F., întrucât din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă, că acesta, se află în stare de recidivă postexecutorie, iar aplicarea unei pedepse cu 4 luni închisoare, peste minimul special pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, este nejustificat de blândă, fiind încălcate în mod flagrant dispozițiile art. 72 C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V.Z., parchetul a criticat sentința ca nelegală întrucât acest inculpat a comis infracțiunea de lovire și alte violențe în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Dezvoltând acest motiv de apel, a învederat că prin sentința penală nr. 508 din 15 iulie 1996 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen., pedeapsă executată în perioada 8 ianuarie 1997 – 27 iulie 1997, liberându-se condiționat cu un rest de 254 zile.

Inculpatul a comis infracțiunea de lovire la 12 noiembrie 2000 și pe cale de consecință trebuia să rețină dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Față de cele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se dispună conform cu cele menționate.

Inculpații C.F. și V.Z. au criticat hotărârea, întrucât, consideră că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 498 din 24 septembrie 2002 a admis apelul declarat de parchet numai cu privire la inculpatul V.Z.

A desființat în parte sentința atacată și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., și l-a condamnat pe inculpatul V.Z. la 5 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (2) C. pen. și art. 63¹ C. pen.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

A reținut instanța de apel că, instanța de fond pe baza unei analize juste și complete a probatoriilor administrate, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând totodată faptelor comise încadrarea juridică în concordanță cu textele incidente.

Din declarațiile martorilor C.G., F.C., F.M. și P.I., procesele verbale de confruntare, actele medicale și declarațiile părților vătămate, rezultă fără putință de tăgadă vinovăția celor doi inculpați.

În mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpaților date în faza de judecată, apreciind că nu conferă aprioric un mai mare credit față de cele date organelor de urmărire penală.

Pedepsele aplicate inculpatului C.F. de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare și de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ca și pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, au fost judicios stabilite și în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., astfel încât nu se impune majorarea acestora cum a solicitat parchetul.

Este întemeiată însă critica parchetului cu privire la nereținerea stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în sarcina inculpatului V.Z.

Prin sentința penală nr. 508 din 15 iulie 1996 pronunțată de Judecătoria Tecuci, inculpatul V.Z. a fost condamnat la o pedeapsă de un an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen.

Din această pedeapsă inculpatul s-a liberat condiționat la data de 27 iulie 1997 cu un rest rămas neexecutat de 254 zile.

Cum inculpatul V.Z. a comis fapta din prezenta cauză la data de 12 noiembrie 2000 și nici nu a intervenit reabilitarea judecătorească, greșit prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.Z.

Parchetul a criticat decizia numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.F. și a solicitat majorarea acestora.

Inculpatul V.Z. nu a motivat recursul.

Examinând recursurile declarate, se constată următoarele:

Situația de fapt a fost corect reținută, în cauză, încadrările juridice date faptelor sunt legale iar vinovăția inculpaților rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

În legătură cu pedepsele aplicate inculpatului C.F., pericolul social sporit al infracțiunii de tentativă la omor, consecințele produse părții vătămate, împrejurarea că este recidivist și a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, impune un tratament sancționator mai sever.

În conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul parchetului și a majora pedeapsa pentru tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., pentru inculpatul C.F. conform dispozitivului prezentei decizii.

Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.

În legătură cu recursul declarat de inculpatul V.Z., urmează a constata că este tardiv.

Conform dovezii din dosarul instanței de apel, dispozitivul deciziei penale nr. 498 din 24 septembrie 2002 i-a fost comunicat inculpatului V.Z. la data de 27 septembrie 2002, de primirea dovezii de comunicare semnând fratele inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs la data de 9 octombrie 2002, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 385³ C. proc. pen.

În conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul V.Z.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

 

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 498 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpații V.Z. și C.F.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 115 din 15 martie 2002 a Tribunalului Galați numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.F.

Înlătură sporul de două luni închisoare și dispozițiile art. 34 lit. b) C.pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., de la 5 ani și 4 luni închisoare la 7 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen., inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare la care se adaugă sporul de două luni închisoare, inculpatul C.F., urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2001 la 18 martie 2003.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul V.Z.

Obligă recurentul inculpat V.Z. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru avocatul din oficiu al intimatului inculpat C.F., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2003.