Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 239 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj au fost condamnați inculpații:
1. M.Z.;
2. M.R. și
3. C.C. la pedepse de 10 ani și respectiv 12 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și viol, prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
Inculpatul M.Z. a mai fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., la 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menținută starea de arest și s-a dedus detenția preventivă de la 11 decembrie 2001, la zi.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumelor de 1.200.000 lei despăgubiri civile și la 15.000.000 lei daune morale către partea civilă C.F.
Au mai fost obligați inculpații la plata a câte 3.500.000 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și confirmate în faza de judecată a procesului, respectiv, procesul de cercetare la locul faptei; raportul de constatare medico-legală nr. 3612/ A din 17 decembrie 2001, buletinul de analiză nr. 199/ A 11 / 3648 al Institutului de Medicină legală Craiova privind examenul frotiului efectuat din petele dintre picioare a pantalonilor părții vătămate, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor N.C., L.L., R.V., B.D. a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 9 decembrie 2001, inculpații M.Z. și M.R. s-au deplasat în comuna Gighera, județul Dolj, la domiciliul inculpatului C.C. cu care au consumat băuturi alcoolice la inculpat acasă, iar în continuare la un bufet din comună unde au stat până în jurul orelor 20,00. La plecare au hotărât să sustragă bunuri de la diferiți oameni din sat, însă, deoarece întunericul nu se instalase complet au trecut pe la socrul inculpatului M.Z. unde au rămas circa 30 minute.
De aici au plecat pe ulițele satului și ajunși în dreptul casei părții vătămate C.F., inculpatul M.Z. a încercat să intre însă a renunțat, deoarece partea vătămată, alertată de câini a ieșit și a început să strige „hoții, hoții”. Cei trei au luat hotărârea să sară gardul și să pătrundă în forță în casă, iar când partea vătămată le-a ieșit în întâmpinare au imobilizat-o și au introdus-o cu forța în casă.
Inculpații M.R. și C.C. au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, timp în care inculpatul M.Z. a pus în doi saci 11 găini, un vas cu untură, o dublă de făină și una de porumb, după care a intrat în casă și a întreținut și el raport sexual cu partea vătămată.
La plecarea din casa părții vătămate inculpatul M.Z. a închis pe dinafară ușa de acces cu un lacăt.
Când partea vătămată și-a revenit și a reușit să iasă din casă spărgând geamul de la o fereastră s-a dus la nepotul său, martorul N.C. care a sesizat organele de poliție.
Apelurile declarate de inculpații C.C. și M.R. care au susținut că nu sunt vinovați și de inculpatul M.Z. care a criticat sentința pentru netemeinicie și a cerut reducerea pedepselor, au fost respinse de către Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 500 din 11 noiembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.C., criticând greșita condamnare, deoarece nu a comis fapta ca și faptul că s-a ajuns la această soluție, deoarece instanțele au refuzat să-i admită proba cu martori cu care să facă dovada nevinovăției. Prin memoriul scris depus cu ocazia dezbaterilor a arătat că nu a participat la săvârșirea infracțiunilor, deoarece fiind în stare avansată de ebrietate a adormit lângă gardul curții părții vătămate.
Recursul este nefondat.
Instanțele au reținut pe baza probelor administrate o situație de fapt corectă și au dat faptelor încadrarea juridică legală.
Vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din plângerea părții vătămate care s-a referit la faptul că a fost atacată de „TREI PERSOANE” și nu de două cum ar fi fost normal dacă într-adevăr inculpatul beat ar fi adormit lângă gard.
Coinculpații M.Z. și M.R. condamnați la aceleași pedepse și care nu au mai recurat decizia au declarat că la săvârșirea faptelor a participat și recurentul.
Acestea coroborate cu celelalte probe au dus la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni pe care în prima fază a urmăririi penale chiar inculpatul le-a recunoscut descriind cu lux de amănunte modul cum au procedat, revenirea în timpul judecății nefiind motivată convingător.
Așa fiind pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce detenția de la 11 decembrie 2001, la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 500 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 11 decembrie 2001, la 18 martie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2003.