Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 245 din 23 septembrie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul R.M. la:
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen. și
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., contopește cele două pedepse în cea mai grea, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., aplică un spor de 6 luni închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv începând cu 7 iunie 2002, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 88,22 grame canabis deținută cu dovada nr. 601295 la I.G.P. – Direcția Judiciar și Evidență Operativă și cantitățile de 71 grame semințe canabis deținute cu dovada nr. 601323 la același organ de poliție.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat sumele de 700.000 lei și 100 dolari S.U.A. și l-a obligat la plata lor în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Alba a reținut în esență că inculpatul R.M., consumator de droguri de aproximativ 7 ani, în special canabis își procura canabisul din zona orașului Dumbrăveni, de unde îl culegea, îl prepara și-l consuma sub formă de țigări.
Începând însă din primăvara anului 2002, inculpatul a cultivat canabis pe un teren de lângă orașul Sebeș în scopul mai sus arătat.
Nemulțumit de efectul produs datorită concentrației slabe a drogului produs de canabisul fumat, inculpatul a început să fiarbă planta în lapte, obținând o substanță care conținea tetrahidrocannabinol – drog de mare risc, prevăzut în Tabela din anexa 1 a Legii 143/2000.
Inculpatul a deținut această substanță la domiciliu unde o consuma după care a început să ofere sau să vândă, atât substanța obținută cât și țigări cu canabis pe care le confecționa.
Astfel, în luna decembrie 2001, inculpatul R.M. i-a oferit martorului N.L. să tragă câteva fumuri dintr-o țigară cu canabis, ceea ce martorul a acceptat. În luna mai 2002, a oferit în două rânduri martorului H.N.F. țigări cu canabis pentru a fuma, iar martorul a fumat din acele țigări. Același lucru l-a făcut și cu martorul T.C.T. în mai multe rânduri.
În data de 6 iunie 2002, inculpatul R.M. s-a deplasat cu martorul T.C.T. la domiciliul martorului K.O. și în timp ce cei doi martori s-au uitat la televizor, inculpatul s-a dus în bucătărie unde a fiert canabis în lapte, apoi a adăugat cacao și zahăr vanilat obținând o substanță pe care a botezat-o „Milky Way” în cantitate de 1 litru din care a consumat și i-a dat și martorului T. o jumătate de pahar pe care acesta a băut-o.
Seara, în timp ce inculpatul și martorul T. erau pe stradă, au fost depistați de organele de poliție care au găsit asupra inculpatului canabisul și substanța preparată într-o sticlă de plastic.
În urma controlului medical toxicologic la care au fost supuși cei doi, s-a stabilit că erau pozitivi, având în corp tetrahidrocannabinol.
În urma acestui fapt cercetările au fost extinse și s-a stabilit că la sfârșitul lunii mai 2002, inculpatul R.M. a vândut inculpatului minor Z.V.M., 5 țigări cu canabis contra sumei de 350.000 lei. La rândul lui acesta a dat două țigări cu canabis minorelor V.N., S.O. și T.M., care le-au fumat. Din aceste țigări a fumat și inculpatul minor până când a aflat că inculpatul R.M. a fost arestat, astfel că le-a aruncat în WC.
La data de 2 iunie 2002, martorul G.C.I., știind că inculpatul R.M. deține țigări cu canabis, a cumpărat de la acesta o țigară cu suma de 50.000 lei pe care a fumat-o.
În perioada iulie-noiembrie 2001, martorul B.R.D. a cumpărat de la inculpatul R.M. de mai multe ori pentru consum propriu rezină de canabis și canabis plătindu-i diverse sume de bani. În luna august 2001, acest martor a cumpărat de la inculpat rezină de canabis pentru care a plătit 100 dolari S.U.A. În luna mai 2002, a mai cumpărat prin intermediul martorului D.C.C. încă 4 țigări cu canabis pentru care a plătit suma de 300.000 lei.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul R.M.
Parchetul a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în mod nejustificat și majorarea pedepselor.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepselor, având în vedere că drogul pe care l-a folosit prezintă un pericol redus față de alte substanțe considerate droguri de mare risc.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 366 din 3 decembrie 2002, a admis apelul formulat de parchet și a majorat pedepsele pentru inculpatul R.M., după cum urmează:
- de la un an închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.;
- de la 5 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și art. 74 și art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, la care a aplicat un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A motivat instanța de apel că prima instanță a reținut în mod justificat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere că acesta nu are antecedente penale, a fost sincer în timpul urmăririi penale și al judecății, colaborând cu organele de poliție, dar a dat o eficiență prea mare acestora când a stabilit pedepsele.
Menținând circumstanțele atenuante, s-a arătat că se justifică majorarea pedepselor și aplicarea unui spor de pedeapsă, pentru concursul de infracțiuni.
S-a luat act că inculpatul a retras apelul declarat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul criticând-o cu privire la neaplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a contribuit la identificarea altor persoane care consumau droguri și a solicitat reducerea pedepselor în limitele prevăzute de lege și înlăturarea sporului de pedeapsă.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitei pedepsei prevăzute de lege.
Procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 6 iunie 2002, i-a vizat pe R.M. și T.C.T.
În aceiași zi, inculpatul R.M. a dat o declarație amplă cu indicarea persoanelor cărora le-a vândut țigări cu cânepă, indicând porecla și domiciliile acestora, S. și C., declarațiile inculpatului servind la identificarea și cercetarea consumatorilor de droguri în prezenta cauză.
Inculpatul era îndreptățit să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
De asemeni, urmează a se da eficiență și circumstanțelor atenuante reținute, în calea de atac a acestuia, nemaiputând cenzura reținerea acestora.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat și a casa decizia penală atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă arestarea preventivă de la 7 iunie 2000, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 336/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Casează decizia penală atacată în ce privește omisiunea aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a sporului de pedeapsă aplicată, pe care îl înlătură.
Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente după cum urmează:
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.;
- 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și art. 74 și art. 76 C. pen.
Face aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și condamnă pe inculpatul R.M. la 10 luni închisoare.
Face aplicarea art. 16 din legea nr. 143/2000 pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și art. 74 și art. 76 C. pen. și condamnă pe inculpatul R.M. la 4 ani închisoare.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul R.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 7 iunie 2002, la 18 martie 2003.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2003.