Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.155 din 11 iunie 2003, Tribunalul Ialomița, a respins ca nefondată cererea condamnatului Ș.M. prin care acesta a cerut întreruperea pedepsei pentru a redresa situația precară a familiei sale.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 390 din 23 iulie 2003 a respins ca nefondat, apelul condamnatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care stăruie în întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
În cauză s-a efectuat o anchetă socială din care rezultă că membrii familiei condamnatului sunt majori și apți de muncă.
Prin urmare, condamnatul nu se află în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru întreruperea executării pedepsei inculpatului.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Ș.M. împotriva deciziei penale nr.390 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 10 martie 2004.