Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr.1/F din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului S.J. pe o perioadă de 30 de zile, de la 13 ianuarie 2004 la 11 februarie 2004, inclusiv, reținând că, în speță, nu au dispărut temeiurile de fapt și de drept care au dus la privarea de libertate a arestatului.
Împotriva acestei hotărâri, S.J. a declarat recurs solicitând casarea acesteia și punerea sa, de îndată, în libertate, motivând, prin apărător, că probatoriul ce necesită a fi administrat se poate efectua cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Recursul declarat nu este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1-3 și 5., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b C.pen. și uz de fals prevăzută de art.291 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b C.pen.
Se reține că în perioada mai 2001 - noiembrie 2002, folosindu-se de procuri falsificate, având aparența de a fi fost întocmite de notari publici americani, fără a avea aplicată apostila, a intrat sau a încercat să intre în posesia mai multor imobile, prejudiciul total produs fiind mai mare de 2 miliarde lei.
Se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.155 alin.1 C.proc.pen. pentru a se dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la arestarea inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului (condițiile prevăzute de art.145 și 148 lit.c și f C.proc.pen.).
Astfel, din lucrările dosarului rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și este recidivist, temeiuri avute în vedere la data luării măsurii de arestare preventivă.
Pe de altă parte, din examinarea probelor strânse până în prezent la dosar, rezultă în raport de infracțiunile pentru care se face urmărirea penală, pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare, există suficiente temeiuri care să justifice temerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea oferi, din nou posibilitatea acestuia de a se sustrage și de a împiedica desfășurarea normală a urmăririi penale și stabilirea adevărului.
Pentru aceste considerente, recursul declarat urmează să fie respins cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva încheierii nr.1/F din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.50/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2004.