Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 22 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Brașov, au fost condamnați inculpații:
- C.A.G. și
- Ț.L.I. la câte 5 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 559 zile închisoare rămas neexecutat de inculpatul C.A.G. din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2253 din 26 octombrie 2000 a Judecătoriei Brașov și de 10 luni închisoare rămas neexecutat de inculpatul Ț.L.I. din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 188 din 4 august 1997 a Judecătoriei Brașov, resturi de pedeapsă pe care le-a contopit cu pedepsele aplicate în cauză, dispunând ca inculpații să execute câte 5 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării de la 23 august 2001, pentru inculpatul C.A.G. și de la 22 august 2001, pentru inculpatul Ț.L.I., la zi și i-a obligat în solidar la 15.300.000 lei despăgubiri către partea civilă S.D.A. și la câte 5.000.000 lei daune morale către părțile civile I.Șt. și I.F., precum și la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în fapt că inculpații, în seara zilei de 21 august 2002, au pătruns prin grilajul unei ferestre în vila din Predeal, proprietatea părții civile S.D.A. care lipsea și fiind alarmat de sistemul de protecție, la rândul său a anunțat telefonic pe părțile vătămate I.Șt. și I.F., administratorii imobilului, iar aceștia au intervenit de îndată, surprinzând pe inculpați în clădire.
Pentru a-și asigura scăparea, inculpații le-au lovit în cap cu o sticlă plină cu vin și respectiv, o lanternă, producându-le vătămări pentru vindecarea cărora părțile vătămate au avut nevoie de îngrijiri medicale, timp de 5 zile și respectiv 11 zile, după care inculpații au fugit.
Prin decizia penală nr. 77 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a desființat sentința penală numai cu privire la individualizarea pedepselor în sensul majorării acestora la câte 9 ani închisoare și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați și părțile civile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, care prin apărătorii lor, cât și personal, au cerut reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul Ț.L.I. este fondat, iar recursul declarat de inculpatul C.A.G. nu este fondat, pentru considerentele ce se vor examina mai jos.
Instanța de apel, în baza art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată în ce-l privește pe inculpatul Ț.L.I. pentru un rest de 10 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1880/1997 a Judecătoriei Brașov, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani și a dispus să execute 9 ani închisoare.
Se constată însă că restul rămas neexecutat de acest inculpat este de 9 luni și 21 zile și vizează pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1737 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Brașov, fiind arestat la 7 aprilie 1999 și liberat condiționat la 16 august 2001, această pedeapsă constituind astfel și primul termen al recidivei prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen.
În ce privește primul termen al recidivei prevăzut de art. 37 lit. b) C. pen., acesta îl constituie pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1749 din 6 iunie 1995 a cărei executare a început la 25 martie 1995 și care s-a împlinit la 24 martie 2000, deci înainte de comiterea infracțiunii din cauză.
Prin urmare, greșit instanța de apel a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză un rest de 10 luni închisoare în loc de 9 luni și 21 zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 1737 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Brașov.
În consecință, urmează a se admite recursul declarat de inculpatul Ț.L.I., a se casa decizia recurată numai în sensul arătat și a se decide potrivit dispozitivului de mai jos.
Referitor la pedeapsa aplicată în cauză, instanța de apel a constatat că la individualizarea acesteia, s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume de gradul mare de pericol social al infracțiunii comise și persoanei inculpaților (recidiviști), astfel că este necesară și de natură să asigure reeducarea lor și prevenirea comiterii altor fapte penale, criticile sub acest aspect nefiind întemeiate.
Ca atare, în ce-l privește pe inculpatul C.A.G. neconstatându-se motive care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârilor pronunțate în cauză, urmează a se respinge ca nefondat recursul acestuia și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedepse se va deduce durata arestării preventive a inculpaților.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului Ț.L.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul Ț.L.I. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 mai 2002 a Curții de Apel Brașov.
Casează decizia atacată, numai în ce-l privește pe inculpatul Ț.L.I., referitor la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Constată că restul neexecutat este de 9 luni și 21 zile și vizează pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1737 din 30 iunie 1999 a Judecătoriei Brașov.
Contopește restul rămas neexecutat de 9 luni și 21 zile închisoare cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată în cauză, inculpatul urmând, în final, să execute 9 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.G. împotriva aceleași decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 22 august 2001, la 19 martie 2003 pentru inculpatul Ț.L.I. și de la 23 august 2001, la 19 martie 2003 pentru inculpatul C.A.G.
Obligă pe inculpatul C.A.G. să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului Ț.L.I., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.