Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 219 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Vaslui, inculpatul Ș.D.P. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus timpul arestării preventive din durata pedepsei aplicate de la 15 martie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.I. daune morale în sumă de 5.000.000 lei și părții civile Spitalul Clinic nr. 3 Iași despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în sumă de 3.922.508 lei cu dobânzi legale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1.800.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 6 octombrie 2001, inculpatul Ș.D.P. și partea vătămată C.I. se aflau într-un bar din municipiul Bârlad, fiecare în mijlocul grupului său de cunoștințe.
Inculpatul a provocat un incident cu martorul C.G., în timpul desfășurării căruia a intervenit partea vătămată, cu intenția de a aplana conflictul.
Inculpatul a aruncat cu o piatră în direcția părții vătămate care se afla la o distanță de 5 – 6 m, lovind-o puternic în cap, în zona parietală dreaptă.
Victima a fost internată în spital cu diagnosticul de plagă cranio-cerebrală temporo-occipitală dreapta cu interesarea sinusului lateral drept și fractură deschisă cu înfundare temporo-occipitală dreaptă, leziuni care au necesitat 34 - 35 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie (certificat medico-legal nr. 578 din 14 noiembrie 2001 al Laboratorului de medicină legală Bârlad).
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Inculpatul Ș.D.P. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, susținerile sale fiind însă infirmate de martorii oculari ai incidentului.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 345 din 26 noiembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Ș.D.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța de judecată a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor articolului 72 C. pen., dând eficiența cuvenită criteriilor de individualizare a pedepsei referitoare la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările în care aceasta a avut loc, consecințele faptei comise, datele personale ale inculpatului și poziția procesuală a acestuia.
Pedeapsa aplicată la limita minimului special prevăzut de lege, asigură realizarea scopului sancțiunii penale așa cum este el stabilit de dispozițiile art. 52 C. pen., constituind un mijloc de constrângere, dar și de reeducare a inculpatului.
Având în vedere aceste considerente, precum și împrejurarea că inculpatul este cel care a provocat conflictul, demonstrând violența caracterului său, iar ulterior a negat orice implicare a sa în agresarea părții vătămate, Curtea constată că în cauză nu există motive de reducere a cuantumului pedepsei aplicate sub limita minimă stabilită de lege.
Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate cu începere de la 15 martie 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.D.P. împotriva deciziei penale nr. 345 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 martie 2002, până la 19 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.