Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 106 din 10 septembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3230/2002, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpata M.I. la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), d) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 864 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de punere în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji prevăzută de art. 314 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 727 din 20 februarie 1998, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 21231/1997 și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa actuală, rezultând pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b și c) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatei, deducând arestul preventiv cu începere de la 27 martie 2002 și s-a făcut aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Inculpata a fost obligată la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă din care 300.000 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În anul 1986, inculpata M.I. s-a căsătorit cu martorul I.M., și după căsătorie au locuit într-un apartament situat în municipiul Craiova, din căsătoria lor rezultând 6 copii, din care inculpata și soțul au avut în întreținere 4 dintre aceștia.
În anul 1998, inculpata a dat naștere unui băiețel, și după 19 zile de la naștere l-a abandonat în ghena de gunoi a blocului în care locuia, fiind găsit de personalul de serviciu al asociației, ce deservea acest bloc.
Copilul a fost internat la Casa de Copii Craiova, iar pentru abandonul lui, inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 727 de la 20 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În anul 2001, inculpata a constatat că este din nou gravidă și că urmează să nască în anul 2002, fapt cunoscut și de soțul său, I.M., care însă nu a știut că inculpata a dat naștere unei fetițe, nici inculpata nu l-a informat, reținându-se că de o bună perioadă de timp erau certați pentru motivul că inculpata aflase că acesta întreține relații extraconjugale cu o colegă de serviciu.
În ziua de 3 ianuarie 2002, după-amiaza, în timp ce se afla la domiciliul său împreună cu copiii, inculpata a dat naștere unei fetițe care s-a născut vie și normală, despre nașterea fetiței cunoscând numai fiica mai mare M.M., în vârstă de 6 ani, care dormind cu inculpata, a observat fetița în pat.
Inculpata a lăsat fetița până în dimineața zilei de 5 ianuarie 2002, perioadă în care soțul său, I.M. a venit la domiciliu, dar nu și-a dat seama că inculpata născuse și nici aceasta nu i-a spus, motivând că i-a fost frică de el.
Față de situația familială deosebită, inculpata a luat hotărârea să abandoneze fetița într-un tren de persoane și așa cum a relatat aceasta a ales trenul, deoarece se gândea că noul-născut va fi găsit de o persoană care îl va preda autorităților.
În acest scop, în dimineața zilei de 5 ianuarie 2002, după plecarea soțului la serviciu, pe la orele 5,40 inculpata M.I. a luat fetița, a învelit-o într-un capod de culoare albastră și a legat-o cu o fundă roșie peste bărbie și cap ca să nu poată plânge, după care a introdus-o într-o sacoșă de fâș neagră, purtând inscripția Adidas și care era prevăzută cu buzunare laterale și cu fermoar deasupra.
De asemenea, de la domiciliul său, inculpata a luat o scurtă groasă din piele P.N.A., pe care nu o mai folosea, având buzunare laterale și care se închidea la 4 nasturi, scurta fiind în dungi de culoare negru, verde și roșu, în care a învelit nou-născutul.
În această geantă a introdus nou-născutul și la orele 7 a plecat de la domiciliul său cu sacoșa în care era introdusă fetița, a ajuns la Stația C.F.R. Craiova, unde de la casa de bilete și-a perforat permisul C.F.R., întrucât fiind soție de ceferist, avea călătoriile gratuite, după care s-a deplasat pe linia 26 peron, unde era garat trenul personal 9486 care se deplasa pe relația Craiova – Piatra Olt și a urcat în penultimul vagon, de clasa a II-a și care era vagon comun.
Inculpata a constatat că în vagon nu se află nici-un călător, astfel că în compartimentul comun lângă ușă, pe prima banchetă lângă geam a așezat sacoșa cu fetița și haina a pus-o peste sacoșă, după care a abandonat-o, s-a deplasat spre primul vagon, coborând în Stația C.F.R. Robănești, după care a mers la domiciliul părinților săi, unde a stat până în jurul orelor 12, fără ca părinților să le spună că a născut o fetiță pe care a abandonat-o în tren.
După ora 12, inculpata s-a deplasat cu o mașină de ocazie, la domiciliul său din municipiul Craiova.
În Stația C.F.R. Piatra Olt, geanta abandonată de inculpată a fost găsită de către șeful de tren B.I., care la controlul făcut a găsit nou-născutul, acesta decedând între timp, datorită frigului din vagon.
În această împrejurare, martorul B.I. a sesizat organele de Poliție T.F. Piatra Olt care au procedat la cercetarea condițiilor în care a fost găsită geanta abandonată în penultimul vagon din compunerea trenului, geantă în care s-a găsit nou-născutul decedat.
Cu acest prilej, la locul faptei s-a deplasat și asistenta medicală D.G. care a confirmat decesul noului-născut.
Cu prilejul cercetării locului faptei, s-au găsit într-unul din buzunarele genții de voiaj două plicuri expediate de C. SA cu sediul în București și sosit la Craiova pe data de 3 noiembrie 2001, în conținutul cărora se afla factura nr. 559949 din 7 octombrie 2001, într-unul din plicuri, iar în celălalt plic, expediat la data de 30 noiembrie 2001, a fost găsită factura nr. 695276 din 27 noiembrie 2001.
Procedându-se la verificarea acestor facturi s-a constatat că telefonul aparține manevrantului G.N. din Stația C.F.R. Craiova, colegă de serviciu cu martorul I.M., soțul inculpatei și care contractase pentru acesta telefonul pe numele lui, dar care era folosit de I.M.
Ca urmare a existenței acestor facturi a fost posibilă descoperirea mamei care și-a abandonat nou-născutul în tren în persoana inculpatei M.I., soția inculpatului I.M.
În ziua de 6 ianuarie 2002, organele de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatei, dispunând internarea acesteia la Spitalul municipal Craiova, unde la controlul medical efectuat, s-a constatat că, inculpata era lăuză de 3 zile, ceea ce demonstrează faptul că aceasta născuse în ziua de 3 ianuarie 2002, așa cum a recunoscut și inculpata.
Pe baza raportului de constatare medico-legală de autopsiere a cadavrului nou-născut, întocmit de Serviciul județean de Medicină Legală Olt și avizat sub nr. 39/ A din 9 din 22 martie 2002, al Comisiei de control și avizare din cadrul Institutului de Medicină Craiova, s-a confirmat că nou-născutul este de sex feminin, că a fost născut viu și la termen.
De asemenea că, nașterea s-a putut produce cu 2 - 3 zile în urmă, iar nou-născutul a trăit și a respirat, moartea sa fiind violentă și datorându-se insuficienței cardio-respiratorii, acute, consecință a șocului hipotermic.
În timpul urmăririi penale, s-a dispus și expertizarea psihiatrică a inculpatei M.I., în care scop a fost internată la Secția Psihiatrie a Spitalului orășenesc Slatina, în perioada 25 ianuarie – 4 februarie 2002, întocmindu-se raportul de expertiză psihiatrică nr. 118/ E din 6 februarie 2002, întocmit de Serviciul județean de Medicină Legală Olt, prin care se consemnează că inculpata prezintă diagnosticul de personalitate structurată dizarmonic, având intelect liminar, dar că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei comise, având discernământul păstrat.
Față de inculpată, s-a reținut starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., care are drept prim termen pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 314 C. pen., prin sentința penală nr. 727 din 20 februarie 1998 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se în conformitate cu art. 864 C. pen., revocarea suspendării executării acestei pedepse sub supraveghere.
La individualizarea pedepsei pentru noua infracțiune, s-au reținut drept criterii: gravitatea maximă a faptei comise, perseverența inculpatei în comiterea de infracțiuni similare, faptul că are intelect liminar și se găsește în stare de recidivă.
Situația de fapt relatată și rezolvările juridice adoptate s-au întemeiat pe următoarele probatorii: declarațiile date de inculpată la interogatorii, consemnările cuprinse în procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, actele medico-legale sus-menționate, depozițiile martorilor D.G., I.M., G.N., și celelalte piese de la dosar.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata M.I. care prin apărător a criticat sentința ca fiind netemeinică sub aspectul tratamentului sancționator, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea severă, față de starea psihică labilă pe care o prezintă, solicitând să se dispună desființarea sentinței și reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 525 din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.I., solicitând, prin apărător, admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că motivul de recurs formulat de inculpată și care vizează reducerea pedepsei, apreciată ca fiind prea mare, este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către aceasta.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., pericolul social deosebit al faptei comise, perseverența infracțională manifestată de inculpată în încercările de a suprima viața copiilor cărora le-a dat naștere, starea de recidivă a inculpatei, aspecte care justifică pe deplin pedeapsa aplicată, așa încât, nu se impune reducerea pedepsei.
Instanța va admite recursul declarat de inculpata M.I. din alt motiv decât cel invocat de recurenta inculpată și anume sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen.
Astfel, dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen., prevăd că pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Raportând acest text de lege la situația de fapt reținută în cauză, se constată că, în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen.
Așa încât, urmează să fie admis recursul declarat de inculpată, sub acest aspect, se vor casa hotărârile pronunțate în cauză cu privire la aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen., care se vor înlătura, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata M.I. împotriva deciziei penale nr. 525 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 106 din 10 septembrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la pedeapsa complimentară.
Înlătură dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen. și menține pedeapsa complimentară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 27 martie 2002, până la 19 martie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.