Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 37 din 18 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 1/ P / 2002, a respins cererile formulate de inculpați în baza art. 334 C. proc. pen.
În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. a) și b) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul c.i. a. la un an și 2 luni închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 lit. a) și b) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul minor M.F. la 8 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și potrivit art. 88 C. pen., a computat prevenția acestora de la 2 februarie 2002, la zi, pentru fiecare.
A luat act că partea vătămată S.I. nu se constituie parte civilă în cauză.
A obligat pe inculpați la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei reprezintă onorariul avocat oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 1 februarie 2002, inculpatul C.I.A. și inculpatul M.F., foști colegi de școală primară s-au întâlnit în barul numitului V.G. din satul Rasa, unde au început să consume băuturi alcoolice.
La un moment dat au observat că în bar consuma băuturi și partea vătămată S.I., pe care o cunoșteau bine și care pentru a plăti consumația a scos mai multe bancnote de 100.000 lei din buzunar.
Inculpatul C.I.A. văzând că victima are bani i-a propus inculpatului M.F. ca la plecarea din bar a acesteia s-o urmărească și prin violență să o deposedeze de bani și să-i împartă în două.
Odată perfectată înțelegerea, cum au observat că partea vătămată a plecat acasă, au ieșit și ei din bar și au urmărit-o pe o uliță mai întunecoasă.
Apropiindu-se de victimă, inculpatul C.I.A. i-a sărit în spate doborând-o la pământ, poziție în care nu s-a mai putut apăra și cu repeziciune i-a sustras din buzunar suma de 750.000 lei și un pachet de țigări Viceroy.
În acest timp inculpatul M.F. aflându-se la circa 2 - 3 m nu a mai acționat la imobilizarea victimei, fiind suficientă pentru doborârea acesteia numai intervenția inculpatului C.I.A., iar el a stat de pază.
După ce a observat că inculpatul C.I.A. i-a luat banii din buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcată victima, cei doi au fugit spre o stație de autobuz, unde inculpatul C.I.A. i-a dat inculpatului M.F. suma de 250.000 lei spunându-i că asupra victimei a găsit numai 500.000 lei.
Din probele administrate s-a stabilit că în momentul când victima era la pământ l-a recunoscut pe unul dintre agresori, respectiv pe inculpatul M.F., întrucât locuiesc în apropiere unul de celălalt și a strigat la el să-i restituie banii, dar acesta a fugit împreună cu inculpatul C.I.A.
În dimineața zilei de 2 februarie 2002, victima s-a dus la părinții inculpatului M.F. pentru a le cere banii, dar de față cu tatăl său inculpatul M.F. a negat că a participat la deposedarea prin violență a victimei de bani, poziție ce a determinat victima să sesizeze organul de poliție din comuna Grădiștea.
Acționând cu operativitate organele de poliție au identificat pe cei doi autori care în final au recunoscut fapta comisă, o parte din sumă – 450.000 lei găsindu-se asupra inculpatului C.I.A., iar suma de 200.000 lei a fost ridicată de la domiciliul numitului M.N., tatăl inculpatului M.F., bani pe care acesta îi ascunsese sub un preș din baia locuinței.
Părții vătămate i-au restituit suma de 650.000 lei și aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în proces.
În drept, fapta inculpatului C.I.A. de 19 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În sarcina inculpatului M.F. s-a reținut complicitatea la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
La individualizarea pedepselor inculpaților, tribunalul a avut în vedere, pe lângă circumstanțele personale ale faptei comise (după o prealabilă înțelegere, pe timp de noapte, profitând de neputința părții vătămate de a se apăra datorită intoxicației etilice) și circumstanțele personale ale inculpaților (lipsiți de antecedente penale, sinceri și cooperanți pe tot parcursul procesului penal).
Analizând toate aceste considerente, s-a apreciat că scopul pedepselor și reeducarea inculpaților se pot realiza numai prin pronunțarea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații C.I.A. și M.F. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, Parchetul a solicitat majorarea pedepselor, ținându-se cont de gravitatea faptelor comise.
Inculpatul C.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt și să se înlăture aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Inculpatul M.F. și-a retras apelul.
Prin decizia penală nr. 533 din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.F. și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.I.A. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, condamnarea inculpatului M.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și majorarea pedepselor aplicate inculpaților.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul formulat de Parchet este fondat numai în ce privește motivul de recurs privind majorarea pedepselor și nefondat în ce privește condamnarea inculpatului M.F. ca autor al infracțiunii de tâlhărie, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceștia.
Motivul de recurs formulat și care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul M.F. din complicitate la tâlhărie în infracțiunea de tâlhărie, nu poate fi primit întrucât s-a stabilit, în baza probatoriului administrat în cauză, că inculpatul M.F. a participat la comiterea faptei în calitate de complice și nu de autor.
Astfel, din probe rezultă că inculpatul C.I.A. a împins partea vătămată, a trântit-o la pământ și, apoi, a deposedat-o de bani.
Inculpatul M.F. s-a aflat în apropiere, a fugit și, apoi a primit de la C.I.A. suma de 250.000 lei.
Cât privește, însă, individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, se apreciază că nu au fost just individualizate în privința cuantumului.
Astfel, din analiza actelor dosarului cauzei, se constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în sarcina inculpaților, așa încât acestea vor fi înlăturate.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 72 C. pen., Curtea apreciază că, într-adevăr, la stabilirea cuantumului pedepselor nu s-au avut în vedere, în suficientă măsură gradul de pericol social al faptelor comise, condițiile concrete în care au fost comise infracțiunile și persoana inculpaților, modalitatea în care inculpații au conceput și realizat rezoluția infracțională.
Față de aceste considerente, urmează să fie admis recursul declarat de Parchet cu privire la cuantumul pedepselor, se vor înlătura prevederile art. 74 și art. 76 C. pen., față de ambii inculpații și se vor majora pedepsele față de aceștia, conform dispozitivului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Se vor deduce perioadele executate în arest preventiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 533 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimații inculpați C.I.A. și M.F.
Casează decizia penală menționată și sentința penală nr. 37 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Călărași cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., față de ambii inculpați și majorează pedepsele aplicate inculpaților, astfel: pentru inculpatul C.I.A. de la 1,2 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar pentru inculpatul M.F., de la 8 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive pentru inculpatul C.I.A. de la 2 februarie 2002, până la 19 martie 2003, iar pentru inculpatul M.F. de la 2 februarie 2002, până la 1 octombrie 2002.
Menține celelalte dispoziții.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea inculpatului M.F., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.