Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 442 din 7 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul S.I. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Inculpatul S.I. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 - art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv de la 22 octombrie 2001, la zi.
Inculpatul A.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și următoarele și art. 74 - 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 22 octombrie 2001, la 19 ianuarie 2002.
Prejudiciul a fost constatat acoperit.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.G. a sumei de 900.000 lei, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea instalației antifonale.
În baza art. 191 raportat la art. 349 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 4.000.000 lei către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În luna octombrie 2001, împreună cu alte persoane, inculpatul minor A.G. a sustras în repetate rânduri benzină din conducta S.N.P. P. S.A. ce tranzitează comuna Periș, județul Ilfov.
În seara zilei de 21 octombrie 2001, inculpatul minor a vândut cantitatea de 90 l benzină cumnatului său, inculpatul S.I., cu suma de 900.000 lei.
Prejudiciul cauzat părții civile S.N.P. P. SA sucursala Petrotrans Ploiești este în sumă de 4.231.414 lei și a fost recuperat în natură.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de depistare, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire, proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal de percheziție domiciliară, planșe fotografice, buletin de analiză a produsului petrolier, adresă privind prejudiciul, dovezi de predare și consemnare la C.E.C. a sumei de 900.000 lei, anchetă socială, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.
Inculpații A.G. și S.I. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 704/ A din 30 octombrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații A.G. și S.I.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și cei doi inculpați.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepselor aplicate inculpaților, precizându-se, în concluziile orale, ca pentru inculpatul major S.I. să se rețină dispozițiile art. 74 - art. 76 C. pen., iar pentru inculpatul minor A.G. să se facă aplicarea art. 81 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța de judecată a făcut o temeinică interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., dând eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de textul de lege arătat.
S-au avut în vedere, atât pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care acestea au avut loc, dar și valoarea relativ scăzută a prejudiciului cauzat, poziția procesuală sinceră a inculpaților, datele personale ale acestora din care rezultă că sunt persoane apreciate în colectivitate pentru conduita lor și seriozitatea profesională.
Faptele comise apar ca accidentale în existența celor doi inculpați, de aceea instanța de fond a stabilit în sarcina acestora pedepse care, prin cuantumul lor și modalitatea de executare, să asigure reinserția lor socială.
A majora cuantumul acestor pedepse ar însemna să se reducă posibilitățile reale de reeducare a inculpaților și să se manifeste o fermitate juridică disproporționată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de articolul 72 C. pen. și cu scopul punitiv-preventiv al sancțiunii penale așa cum este el stabilit în articolul 52 C. pen.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Cu privire la recursul inculpaților A.G. și S.I.
Inculpații au declarat recurs în termen legal solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și schimbarea încadrărilor juridice reținute în sarcina lor, pentru inculpatul A.G. în complicitate la infracțiunea de furt calificat, iar pentru S.I. în tăinuire.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Încadrările juridice date faptelor săvârșite de inculpații A.G. și S.I. sunt legale și temeinice și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, inculpatul A.G. a sustras în mod repetat benzină din conducta petrolieră, actele sale circumscriindu-se activității nemijlocite a autorului faptei, alături de alte persoane față de care cercetările penale au fost disjunse.
Cât privește fapta comisă de inculpatul S.I., aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) cu art. 75 lit. c) C. pen., iar nu pe cele ale infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen.
Inculpatul S.I. a avut o înțelegere prealabilă cu minorul A.G. să cumpere benzina sustrasă de acesta, împrejurare în raport de care reținerea participației penale sub forma complicității este pe deplin justificată.
Faptele astfel stabilite au fost și recunoscute de inculpați, împrejurare în care Curtea constată că nu se impune schimbarea încadrărilor juridice stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel.
Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaților A.G. și S.I. și să dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații A.G. și S.I. împotriva deciziei penale nr. 704 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurenții inculpați la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.