Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 443 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul C.G.C., zis „J.” pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., una săvârșită la data de 30 august 2002, în dauna părții vătămate L.R., iar cealaltă la 5 septembrie 2002, în dauna părții vătămate M.I., la două pedepse de câte 6 ani închisoare.
S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat detenția la zi, începând cu 5 septembrie 2002.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La 30 august 2002, în jurul orelor 17,00, inculpatul circula în tramvai, pe traseul de la Spitalul Județean Ploiești către centru; în stația Colinei a văzut coborând din tramvai o femeie care avea la gât un lănțișor de aur cu medalion, moment în care a coborât din tramvai și a pornit în urmărirea respectivei femei.
Ajungând pe str. Zefirului din Ploiești, s-a apropiat de partea vătămată prin partea dreaptă și cu mâna stângă, i-a smuls lănțișorul de la gât, fugind apoi în parcul Mihai Viteazul, loc în care inculpatul a vândut lănțișorul sustras unor romi contra sumei de 1.000.000 lei.
Valoarea reală a bijuteriei era de 4.400.000 lei, așa cum a declarat partea vătămată.
La 5 septembrie 2002, în jurul orelor 9,30, inculpatul a ajuns în zona Hotel Prahova A.C.P., atenția fiindu-i atrasă de lănțișoarele pe care le purta partea vătămată M.I.
Inculpatul a acționat într-un mod asemănător primei situații expuse mai sus, smulgând lănțișoarele de la gâtul părții vătămate și fugind, apoi, pe strada Mihai Bravu.
Partea vătămată, însă, a pornit în urmărirea inculpatului, iar în apropierea stadionului Petrolul a fost imobilizat de un lucrător de poliție.
Valoarea lănțișoarelor a fost stabilită la suma de 3.600.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpatul C.G.C.
În motivele invocate, parchetul a criticat hotărârea ca nelegală întrucât instanța de fond a omis să facă aplicarea prevederilor art. 118 lit. d) C. pen., cu privire la sumele de bani obținute de inculpat în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a susținut că bijuteria sustrasă de la partea vătămată L.R. a fost înstrăinată de inculpat unor persoane neidentificate contra sumei de 1.000.000 lei, partea vătămată nefiind constituită parte civilă în cauză, așa încât, suma respectivă este supusă confiscării.
În esență, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei.
În apelul său, inculpatul a criticat hotărârea ca netemeinică întrucât pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este excesiv de aspră.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și reducerea pedepsei rezultante.
Prin decizia penală nr. 603 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchet și inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei rezultante.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în baza probatoriului administrat, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., împrejurările comiterii faptelor, gradul ridicat de pericol social al acestora, cât și persoana inculpatului, care este recidivist, având condamnări pentru infracțiuni de furt calificat.
În consecință, nu sunt temeiuri care să impună reducerea pedepsei.
Față de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.C. împotriva deciziei penale nr. 603 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 9 mai 2002, până la 19 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, 19 martie 2003.