Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința penală nr. 139 din 1 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Buzău s-a dispus conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul c.i. din 2 infracțiuni prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul C.I. a fost condamnat după cum urmează:
- în baza art. 256 alin. (1) C. pen., la un an închisoare pentru fapta din 16 mai 1998;
- în baza art. 256 alin. (1) C. pen., la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Conform art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 500.000 lei consemnată pe un certificat de depozit cu parola „C.” lichidat la 27 august 1998.
În baza art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 50.000 lei de la inculpat.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin aceiași sentință s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatei G.A.D.
În fapt s-au reținut următoarele:
La data de 16 mai 1998, inculpata G.A.D. a dat inculpatului C.I. un certificat de depozit bancar pe care era consemnată suma de 500.000 lei pentru ca acesta să-l angajeze pe fratele său A.N. la SC F. SA Buzău, unde inculpatul ocupa funcția de director.
S-a mai reținut că în luna aprilie 1999, inculpata a dat inculpatului C.I. cafea și țigări în valoare de 50.000 lei pentru ca acesta să anuleze decizia de disponibilizare a numitului A.N. și să-i mențină contractul de muncă.
Prima instanță a reținut că cererea de angajare prezentată de inculpatul G.A.D. a fost avizată favorabil de inculpat la 15 mai 1998, iar certificatul de depozit a fost înmânat inculpatului la 16 mai 1998, iar bunurile în valoare de 50.000 lei au fost refuzate de inculpat, iar G.A. le-a lăsat martorei D.V., care le-a remis inculpatului după ce acesta anulase decizia de disponibilizare a numitului A.N.
Așa fiind s-a considerat că faptele inculpatului nu pot fi considerate ca infracțiuni de luare de mită ci constituie infracțiuni de primire de foloase necuvenite.
Drept consecință s-a reținut că faptele inculpatei G.A.D. de a da inculpatului C.I. foloase necuvenite nu sunt sancționate de legea penală.
Prin decizia penală nr. 18 din 15 ianuarie 2001, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și a desființat în parte sentința.
S-au înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cu privire la inculpatul C.I.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 254 alin. (1) C. proc. pen.
În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul C.I. a fost condamnat la un an închisoare pentru fapta din 16 mai 1998.
În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul C.I. a fost achitat pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., din luna mai 1999.
S-a înlăturat măsura confiscării sumei de 50.000 lei de la inculpatul C.I.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen., inculpat G.A.D. a fost condamnată la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata G.A.D. a fost achitată pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., din luna mai 1999.
Prin decizia nr. 216 din 24 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile inculpaților, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului procurorului, reținând existența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., întrucât, au fost încălcate dispozițiile relative la compunerea instanței.
Curtea de Apel Ploiești, rejudecând a admis prin decizia penală nr. 420 din 23 septembrie 2002 apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a desființat în parte sentința în ceea ce privește latura penală.
A înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen. și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.I. cu privire la fapta din 16 mai 1998 din art. 256 alin. (1) în art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul C.I. a fost condamnat la un an închisoare.
Conform art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani atrăgându-se acestuia atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul C.I. a fost achitat pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., pentru fapta din luna mai 1999.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen., inculpata G.A.D. a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de dare de mită.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni atrăgându-se atenția inculpatei asupra dispoziției art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata G.A.D. a fost achitată pentru infracțiunea de dare de mită din luna mai 1999.
S-a înlăturat măsura confiscării sumei de 50.000 lei de la inculpatul C.I.
S-a reținut că este întemeiată critica formulată de procuror cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor comise de inculpatul C.I.
Astfel din probele dosarului s-a constatat că inculpatul G.A.D. a consemnat pe un certificat cu parolă suma de 500.000 lei la data de 15 mai 1998 și a predat inculpatului C.I. certificatul la 16 mai 1998, iar acesta a vizat favorabil cererea de angajare a fratelui inculpatei la 18 mai 1998.
Așa fiind, instanța de apel a reținut că fapta inculpatului, care în calitate de director a primit de la inculpata G.A.D., pentru angajarea lui A.N., fratele acestuia, un certificat de depozit cu parola „C.”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și nu pe cele ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite cum greșit a concluzionat prima instanță.
Pe de altă parte s-a constatat că este greșită achitarea inculpatului G.A.D. pentru infracțiunea de dare de mită din 16 mai 1998, când inculpatul a dat lui C.I. suma de 500.000 lei, consemnată pe un certificat de depozit cu parolă, pentru ca acesta să-l angajeze pe fratele ei la societatea unde era director.
Referitor la cea de a doua faptă pentru care inculpatul C.I. a fost trimis în judecată s-a reținut că nu există dovezi certe că inculpatul ar fi primit bunuri în valoare de 50.000 lei, pentru a anula sau după ce a anulat decizia de disponibilizare a fratelui inculpatei G.A.D.
S-a constatat că din probe rezultă că inculpatul a refuzat să primească bunurile oferite de inculpata G.A.D. situație în care aceasta a lăsat bunurile martorei D.V. pentru a le remite inculpatului și nu există nici o dovadă că martora le-a predat inculpatului.
Față de cele constatate instanța de apel a reținut că fapta din luna mai 1999 nu există, impunându-se achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen. și în consecință și înlăturarea măsurii confiscării sumei de 50.000 lei.
Tot astfel, s-a reținut că se impune achitarea inculpatului G.A.D. pentru fapta reținută în sarcina sa ca fiind comisă la aceiași dată.
Inculpații au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate în apel.
Inculpata G.A.D. a susținut că se impune a fi achitată și pentru fapta din 16 mai 1998, deoarece a remis suma de bani consemnată pe un certificat de depozit după ce inculpatul C.I. aprobase cererea de angajare a fratelui său, astfel încât, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Inculpatul C.I. a susținut că a primit bani după ce aprobase cererea de angajare, astfel încât, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., așa cum a reținut și instanța de fond.
În subsidiar a solicitat aplicarea art. 181 C. pen.
Recursul inculpatei își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., iar cel al inculpatului în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și respectiv 171 C. proc. pen., dar nici unul dintre acestea nu este fondat.
Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Pe de altă parte constituie infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în modurile și scopurile arătate în art. 254 C. pen.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul C.I. în calitate de director la SC F. SA Buzău avea printre atribuțiunile de serviciu și pe aceea de a selecta, angaja și concedia personalul salariat.
Se constată, de asemenea, că în mod corect, prin coroborarea celor ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, cu declarațiile martorei D.V. și chiar cu unele afirmații ale inculpaților, instanța de apel a reținut că inculpata G.A.D. a dat la 16 mai 1998, inculpatului C.I., pentru ca acesta să aprobe angajarea fratelui ei A.N., un certificat de depozit cu parolă pe care consemnase la 15 mai 1998 suma de 500.000 lei. Inculpatul, în virtutea atribuțiunilor sale de serviciu a aprobat la 18 mai 1998 cererea de angajare, după ce primise suma de 500.000 lei.
Față de situația de fapt, care a fost corect stabilită, se constată că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat la 16 mai 1998 este cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., așa cum a reținut instanța de apel.
Pe de altă parte corect s-a reținut că fapta inculpatei G.A.D. este încriminată de legea penală ca infracțiune de dare de mită.
Se reține, de asemenea, că nu se poate aprecia că prin fapta inculpatului, care în calitate de director a primit suma de 500.000 lei pentru a angaja un salariat, s-a adus o atingere minimă valorii apărate de lege și că prin conținutul ei este în mod vădit lipsită de importanță, astfel încât, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa fiind, este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se aplica dispozițiile art. 181 C. pen.
Cum nici din examinarea cauzei conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în continuare din oficiu în recursurile inculpaților acestea vor fi respinse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.I. și G.A.D. împotriva deciziei penale nr. 429 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă inculpații la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.