Asupra contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 192 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial, inculpatul col. (r) P.A.V. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 5 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen.; 6 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.; 3 luni închisoare pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.; în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare; conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante, pe un termen de încercare de 4 ani; s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. Prin aceeași sentință, potrivit art. 14 și art. 346 C. proc. pen., admițându-se acțiunea civilă a Asociației de Proprietari, a fost obligat inculpatul să plătească 255.050.773 lei despăgubiri civile și 8.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pe baza probelor administrate, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul col. (r) P.A.V. a fost ofițer activ și și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului de Telecomunicații Speciale până la data de 15 iunie 2000, când prin Ordinul D.P. 8 - 389 din 14 iunie 2000, a fost trecut în rezervă din motive medicale.
În luna octombrie 1997, inculpatul a fost ales în mod legal președinte al Asociației de locatari a blocului din str. Valea Oltului, București, funcție pe care a deținut-o până la data de 15 august 1999, dată la care proprietarii apartamentelor din blocul respectiv, disperați din cauza întreruperii unor servicii prestate de R.A.D.E.T., R.G.A.B., R.E.B.U. și R.O.M.G.A.Z. și a somațiilor de plată primite de la acești furnizori de servicii, constatând grave nereguli în activitatea col. (r) P.A.V., s-au întrunit în Adunarea Generală și au hotărât înlocuirea lui cu un alt președinte, precum și normalizarea raporturilor contractuale cu agenții economici sus-menționați.
Cu această ocazie, în urma verificărilor listelor de întreținere și a documentelor de plată către furnizori, s-a constatat că pentru perioada 17 ianuarie 1999 – 12 august 1999, Asociația de locatari are de plătit facturi restante într-un cuantum total de 131.603.893 lei, în condițiile în care suma neîncasată de la locatari și proprietari era doar de 38.513.231 lei.
În această situație, Asociația de locatari i-a cerut inculpatului explicații cu privire la sumele de bani care, deși plătite de locatari și proprietari, nu au ajuns totuși în contul furnizorilor, dar ofițerul a refuzat orice dialog cu noul președinte ales și noul comitet de bloc, tratându-i cu aroganță.
Mai mult decât atât, deși i s-a solicitat în mod repetat, a refuzat să restituie documentele financiar-contabile și arhiva asociației, cu toate că nu mai avea nici o calitate sau funcție care să-i permită posesia lor. A fost necesară dispunerea de către organul de urmărire penală a unei percheziții domiciliare pentru ridicare silită a acestor înscrisuri, după ce i s-a pus în vedere cu ocazia audierii lui ca făptuitor, că are obligația predării documentelor respective, fie noilor reprezentanți ai asociației, fie procurorului anchetator, ofițerul angajându-se în scris în acest sens, dar fără a da curs angajamentului făcut.
Din dosarul cauzei, rezultă că în perioada noiembrie 1997 – august 1999, încasarea cotelor de întreținere s-a făcut de către martora O.D., în calitate de casier-încasator, în baza listelor de întreținere calculate, întocmite, semnate și afișate de către inculpatul col. (r) P.A.V.
Sumele încasate ca „întreținere” erau predate în aceeași zi, pe bază de monetar, cu semnătură de predare-primire a inculpatului, care a efectuat plățile în cash către furnizorii de servicii, cu excepția R.E.N.E.L., unde fiecare proprietar își plătea individual contravaloarea consumului de energie electrică.
Pe lângă aceste plăți, inculpatul a efectuat plăți privind lucrările de reparații și amenajări făcute de diverse persoane fizice și juridice pe bază de convenții civile, semnate numai de ele în calitate de președinte al Asociației de bloc și de respectivul prestator de servicii, fără să aibă aprobarea comitetului executiv și nici a comisiei de cenzori.
Din dosarul cauzei, rezultă că numai în perioada ianuarie – august 1999, s-a cheltuit suma de 106.454.000 lei pentru diverse materiale și manopere, care nu au primit avizul comitetului de bloc, fără a exista referate de necesitate pentru executarea lucrărilor respective, fără documente justificative și fără avizarea convențiilor civile de către Camera de Muncă conform Legii Locuinței nr. 114/1996 și H.G.R. nr. 446/1997 privind aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 114/1996. Asociația de locatari trebuia să aibă comitet de bloc (comitet executiv) și administrator ales de adunarea generală, dar toate aceste funcții au fost monopolizate de către inculpat, care a deținut legal funcția de președinte și în mod nelegal funcțiile de administrator, casier plătitor și contabil, pentru aceasta din urmă stabilindu-și un salariu pe care și l-a avizat singur.
Din verificarea listelor de întreținere s-a constatat că inculpatul col. (r) P.A.V. a stabilit în mod arbitrar ca ultimă zi de plată data de 19 a fiecărei luni, fără nici o justificare, fără a se consulta cu locatarii și fără aprobarea Adunării Generale, dată după care stabilea penalități, în condițiile în care în bloc locuiesc și pensionari ce-și primesc pensia ulterior acestui termen.
Deși persoanele respective și-au achitat cotele de întreținere, inculpatul le-a stabilit penalități de anticipații după formule oculte, lipsite de orice logică matematică și fără nici o bază legală și fără ca măcar furnizorii de servicii să solicite penalități și anticipații în cuantumul fixat de președintele Asociației de locatari.
În perioada februarie – august 1999, s-a încasat de la locatari suma de 270.329.730 lei, cu care se puteau plăti facturile către furnizorii de servicii în cuantum de 131.603.893 lei, rămânând diferență disponibilă de 138.725.837 lei.
Cu toate acestea, din sumele încasate de col. (r) P.A.V. pe anul 1999 cu titlul generic de „întreținere”, s-a efectuat doar parțial plata agenților economici față de care asociația avea obligații contractuale, fără ca inculpatul să poată justifica neachitarea facturilor restante în cuantum total de 131.603.893 lei.
Listele întocmite, semnate și afișate de inculpat cuprind o serie de date (sume, penalități, număr de persoane) care nu au corespondent în realitate, fiind stabilite în mod arbitrar și fără a fi avizate de comisia de cenzori.
La apartamentul, proprietatea martorei N.V., erau înscrise la plata cheltuielilor de întreținere un număr de 1 - 4 persoane lunar, după bunul plac al inculpatului, cu toate că de la achiziționarea acestui apartament și până în prezent, nu a fost locuit decât de o singură persoană, timp de o lună în cursul anului 1998.
Pentru justificarea unei sume restante la care a obligat-o pe această martoră, în cuantum de 2.073.482 lei, căreia i-a calculat, după propria-i formulă, o penalitate de 5.628.443 lei, inculpatul a ticluit o cerere în numele proprietarei N.V., nesemnată, prin care i s-ar solicita „scoaterea celor 4 persoane care figurau la întreținere și care nu ar mai locui în apartament din data de 1 octombrie 1998”.
Deși martorii G.M. și B.L.A., în calitate de cenzori, au încercat în mod repetat, direct sau prin poștă să le fie puse la dispoziție și să verifice actele întocmite de inculpat, legalitatea și modalitatea de calcul a cotelor de întreținere și a penalităților, acesta a refuzat să dea curs solicitărilor legale ce i-au fost adresate și pentru a nu mai fi stânjenit în activitatea sa infracțională, le-a comunicat celor doi că „prin prezenta vă fac cunoscut că am luat act de demisia dvs. din funcția de membru în comisia de cenzori a Asociației noastre de Proprietari”, în condițiile în care nu se făcuse nici un demers în acest sens.
Col. (r) P.A.V. a deținut în mod suveran toate funcțiile specifice unei asociații de locatari, semnând, aprobând, vizând, stabilind, administrând și gestionând toate fondurile bănești și bunurile respectivei asociații.
Refuzând să i se verifice activitatea, inculpatul a continuat să stabilească penalități de sute de milioane de lei, în condițiile în care obligațiile față de furnizori erau de zeci de milioane, penalitățile depășind valoarea cotelor de întreținere, contrar prevederilor Legii nr. 114/1996 și normelor de aplicare, iar sumele trecute ca restante n-aveau nici o justificare logică.
Nemulțumit de faptul că locatarii au început să se adreseze cu sesizări diferitelor autorități publice și presei, arătând abuzurile și neregulile din activitatea președintelui Asociației de locatari care le-a încasat și sumele necesare pentru transformarea acesteia în Asociație de Proprietari, fără a putea da explicații cu privire la cheltuiala lor, fiindcă transformarea respectivă nu s-a mai realizat, inculpatul col. (r) P.A.V. a formulat plângeri penale și memorii la poliție, parchet și instanțe împotriva colocatarilor săi, pentru a determina în mod indirect să renunțe la demersurile lor, fără a avea însă satisfacția unor soluții favorabile.
Acțiunile întreprinse de inculpat în sensul celor prezentate mai sus, au intrat în sfera și sub incidența legii penale cu ocazia amenințării pe care a făcut-o împotriva părții vătămate B.V., în prezența martorei O.D., în sensul că „pune unii deținuți să mă bată”.
Pentru aceste amenințări, partea vătămată B.V. a cerut tragerea ofițerului la răspundere penală.
La data de 6 noiembrie 1999, inculpatul col. (r) P.A.V. s-a adresat comandantului U.M. 02605 București, pentru ca acesta la rândul său să sesizeze organele judiciare, învinuindu-l în mod mincinos pe partea vătămată cpt. O.V.E. de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., depunând în acest sens, copie xerox, o plângere ce i-ar fi fost înmânată la data de 14 noiembrie 1999 de către actorul H.G.K., care la rândul lui i s-ar fi plâns că este victima unei înșelăciuni.
Adresa nr. 542 din 6 noiembrie 1999, a fost redactată și semnată de inculpat în calitate de președinte al Asociației de locatari, deși fusese destituit din funcția respectivă încă din 15 august 1999, iar ștampila folosită nu mai era valabilă, întrucât din septembrie 1999, asociația se transformase, potrivit Legii nr. 114/1996 în Asociație de Proprietari, locatarii suportând încă o dată cheltuielile acestei transformări, care abia atunci s-a realizat.
Fiind audiat cu privire la presupusa plângere, martorul H.G.K. precizează că nu i-a adresat niciodată inculpatului o asemenea sesizare și că „nu i-am acuzat niciodată pe soții O. de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune sau abuz de încredere, așa cum se arată în înscrisul cu nr. 542 din 15 octombrie 1999. Arăt că actul cu numărul de mai sus nu este scris de mine”.
Asociația de Proprietari, prin reprezentanții săi legali, respectiv președintele și comitetul asociației, s-a adresat cu o plângere Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, după ce anterior adresase plângeri asemănătoare organelor de poliție și organelor judiciare civile, solicitând prin actele de sesizare formulate, tragerea la răspundere penală a inculpatului col. (r) P.A.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă și abuz de încredere, precum și instituirea unui sechestru asigurator pe apartamentul nr. 84 din același bloc, apartament aparținând ofițerului.
Totodată, Asociația de Proprietari s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 419.109.999 lei plus dobânzile aferente.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă dispusă prin ordonanța nr. 1382 / P / 1999 din 30 martie 2000, care a concluzionat că „valoarea prejudiciului adus de inculpatul col. (r) P.A.V. este de 151.996.885 lei, format din:
- 131.603.893 lei – sume încasate și neachitate furnizorilor;
- 20.392.992 lei – disponibil rămas în sold la 15 august 1999, stabilind totodată, că deși în anul 1999 s-au încasat cotele de întreținere de la locatari, inculpatul nu a achitat facturile către furnizorii de servicii, în condițiile în care acesta, cumulând funcțiile de președinte, administrator și contabil (plătit), a administrat și gestionat singur bunurile și fondurile bănești ale Asociației”.
Institutul Național de Statistică și Studii Economice a comunicat faptul că rata inflației a fost de 67,8. Rezultă deci că prejudiciul calculat de expert actualizat cu indicele de inflație se ridică la 255.050.773 lei (151.996.885 x 167,8 = 255.050.773).
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe penale a fost admis prin decizia nr. 15 din 7 februarie 2002 a Curții Militare de Apel, desființând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, numai în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen., pentru care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate B.V.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Criticile formulate de inculpat cu privire la reținerea greșită în sarcina sa a infracțiunilor pentru care a fost condamnat și cu privire la normele procedurale care au fost încălcate, au fost respinse ca nefondate.
Motivarea instanței de apel, cu trimitere la proba care confirmă reținerea corectă a situației de fapt și trimiterea la dispozițiile legale cu privire la încadrările juridice legale aplicate în cauză, se regăsește în conținutul deciziei și nu se mai impune reluarea acesteia.
Examinând și din oficiu apelul declarat de inculpat, instanța de apel a constatat că soluționarea cauzei în privința infracțiunii prevăzută de art. 193 C. pen., s-a făcut fără a fi legal îndeplinită procedura de citare cu partea vătămată B.V.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul P.A.V., criticând-o pentru nelegalitate întrucât greșit s-a reținut vinovăția pe baza unui material probator confuz, iar pentru infracțiunea de abuz de încredere și gestiune frauduloasă nu există plângerile prealabile ale Asociației de Proprietari.
Prin decizia penală nr. 3598 din 9 iulie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.V., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată în cauză de instanțele anterioare.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat contestație în anulare, solicitând pe fond, trimiterea cauzei pentru rejudecarea recursului întrucât, la data soluționării recursului său, nu a fost îndeplinită procedura de citare conform prevederilor legale, iar instanța de recurs nu a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., ca efect al lipsei plângerii prealabile a părții civile.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată ca fiind nefondată contestația în anulare formulată pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv invocat de petiționar și care vizează procedura de citare cu acesta, ca fiind viciată la data soluționării recursului în cauză, se constată că la termenul din 2 iulie 2002, contestatorul a fost prezent și a pus concluzii orale de admitere a recursului său, solicitând termen în vederea depunerii concluziilor scrise.
Avându-se în vedere și faptul că pronunțarea a fost amânată la 9 iulie 2002, așa încât, petiționarul a avut timpul necesar pentru a depune și concluzii scrise, se constată că procedura de citare nu a fost viciată, fiind acoperită prin prezența procesuală a petiționarului, iar dreptul la apărare al acestuia, nu a fost încălcat.
Cât privește al doilea motiv invocat de contestator și anume lipsa plângerii prealabile a părții civile Asociația de Proprietari din str. Valea Oltului, se constată următoarele:
La 10 februarie 1999, Asociația de Proprietari a formulat plângere împotriva inculpatului, reclamând faptul că inculpatul nu justifică suma de 105.000.000 lei și refuză să prezinte comisiei de cenzori documentele de evidență contabilă.
Această plângere a fost înregistrată la Secția 22 Poliție, fiind atașat și procesul verbal al Adunării Generale din 31 ianuarie 1999, care exprimă voința membrilor asociației cu privire la sesizarea organelor judiciare pentru lipsa în gestiune a inculpatului și pentru refuzul acestuia de a preda actele de evidență contabilă.
Cu privire la lipsa ștampilării cererii, acest lucru se explică prin aceea că inculpatul, la acea dată, era președintele asociației și deținea ștampila acesteia.
La 11 noiembrie 1999, Comitetul ales al Asociației de Proprietari a formulat plângere înregistrată la Parchetul Militar Teritorial, în susținerea plângerii din 10 februarie 1999, semnată și ștampilată de președintele ales, prin care, solicită cercetarea inculpatului pentru delapidare și refuzul predării documentelor contabile.
Față de aceste considerente, urmează să fie respinsă contestația în anulare, ca nefondată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de petiționarul A.P.V. împotriva deciziei penale nr. 3598 din 9 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.