Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 noiembrie 2003 pronunțată în dosarul nr.3487/2003, Curtea de Apel București, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, constatând că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericol real pentru ordinea publică și, ca atare, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.M.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate solicitând judecarea sa în stare de libertate pentru a-și putea ajuta familia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 7 noiembrie 2003, a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, cu violență, pentru care există o hotărâre de condamnare, precum și împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale, de amploarea acestui gen de infracțiuni, astfel că în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Ca atare, încheierea pronunțată la 7 noiembrie 2003 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art.192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.3487/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.