Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 332 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Hunedoara s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C.N.S., dispunându-se astfel:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 856/2000 a Judecătoriei Giurgiu în pedepsele componente:
- 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
- 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 488/2001 a Tribunalului București, în pedepsele componente de:
- 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)lit. g) și c) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 449 C. proc. pen., a contopit pedepsele de: 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 586/2000 a Judecătoriei Ploiești și 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 735/2000 a Tribunalului București.
A aplicat petentului pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe care a sporit-o cu un an, dispunând ca, în final, petentul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost privat petentul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A menținut starea de arest a condamnatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de o zi din 21 august 1998 și de la 1 decembrie 1999, până la 30 octombrie 2000.
A anulat mandatele de executare:
760/2000, emis de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 1574/1999;
1612/2000, emis de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 3916/2000.
1022/2001, emis de Tribunalul București în dosarul nr. 4487/2000.
611/2002, emis de Tribunalul București în dosarul nr. 2817/2001 și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 488/2001 a Tribunalului București a fost condamnat petentul C.N.S. la:
- 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că faptele au fost comise în data de 25 septembrie – 15 noiembrie 1999.
A constatat că prin sentința penală nr. 856/2000 a Judecătoriei Giurgiu a fost condamnat petentul C.N.S. la:
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Prin sentința penală nr. 586/2000 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 15745/1999, rămasă definitivă la 18 iulie 2000, petiționarul C.N.S. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g și i) C. pen. (faptă comisă la 22 decembrie 1998).
Prin sentința penală nr. 735/2000 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 4487/2000 și rămasă definitivă prin respingerea recursului la 8 iunie 2001, petiționarul C.N.S. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (faptă comisă la 21 august 1998).
Instanța de fond a constatat că faptele pentru care s-au aplicat pedepsele prin sentințele sus menționate sunt concurente și a procedat la contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., care a fost sporită la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest a condamnatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat de o zi la 21 august 1998 și de la 1 decembrie 1998, la 30 octombrie 2002.
Au fost anulate mandatele de executare emise în baza celor patru sentințe și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe, respectiv pentru 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petiționarul C.N.S., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând desființarea acesteia și, în rejudecare, să se procedeze la înlăturarea sporului aplicat, care este prea mare în raport cu pedepsele ce au format obiectul contopirii.
Prin decizia penală nr. 359 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.N.S., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul C.N.S. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând prevederile art. 72 C. pen., privind criteriile de individualizare a pedepsei, cât și prevederile art. 52 C. pen., privind scopurile pedepsei, în raport de situația existentă în cauză (condamnatul având cinci pedepse situate între 4 luni și 7 ani închisoare), Curtea apreciază că nu sunt motive temeinice care să impună înlăturarea sporului de pedeapsă de un an închisoare.
Așa fiind, instanța de fond a procedat în mod just la aplicarea acestui spor de pedeapsă, în raport de prevederile art. 33, art. 34 și art. 36 C. pen., pronunțând o soluție legală și temeinică.
În consecință, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N.S., conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N.S. împotriva deciziei penale nr. 359 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.