Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 438 din 11 februarie 2003, inculpatul L.M. a formulat plângere împotriva ordonanței de arestare preventivă emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 8 / P / 2003 în temeiul dispozițiilor art. 1401 C. proc. pen.
În motivarea cererii se arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și că are în întreținere un copil minor care suferă de hepatită cronică virală tip B care necesită o îngrijire specială.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea de ședință din 20 februarie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 438/2003 a respins cererea formulată de inculpatul L.M. ca nefondată și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200.000 lei.
S-a reținut că în perioada noiembrie - decembrie 2002, inculpatul a călăuzit mai multe persoane pentru trecerea frauduloasă a frontierei României, cunoscând că acestea dețin pașapoarte false a căror folosire a facilitat-o, fapte ce constituie infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 C. pen., art. 26 raportat la art. 291 C. pen. și art. 26 raportat la art. 70 din O.G. nr. 105/2001, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Temeiul juridic al măsurii arestării preventive dispuse împotriva inculpatului îl constituie dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen.
Instanța de fond a considerat că măsura arestării preventive s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art. 136 și următoarele C. proc. pen. și că în cauză sunt probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele cu privire la care este cercetat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia și punerea sa în libertate, de îndată.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Condițiile cumulative cerute prin art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., sunt îndeplinite, deoarece faptele imputate inculpatului constituie infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar modalitățile în care s-au comis faptele, natura relațiilor sociale afectate, numărul mare de participanți conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea genera o stare de neîncredere, ceea ce ar prezenta pericol pentru ordinea socială.
Organele de urmărire penală au avut probe sau indicii temeinice că inculpatul L.M. a săvârșit faptele pentru care este cercetat, astfel că, în cauză au fost respectate dispozițiile art. 148 alin. (1) și art. 143 C. proc. pen.
Cât privește motivul privind starea de sănătate precară a fiului inculpatului, Curtea constată că acest argument nu este de natură să justifice admiterea cererii și punerea în libertate a inculpatului întrucât minorul beneficiază de îngrijirea și sprijinul celuilalt părinte și de asistența medicală de specialitate necesară.
Așa fiind, se constată că, criticile aduse încheierii, prin motivele de casare formulate, nu sunt fondate, măsura arestării preventive fiind justificată.
Recursul urmează a fi respins, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 20 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 438/2003 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.