Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 155 din 10 iunie 2002, Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatului H.C.D. la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 42 și art. 13 C. pen. și la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (2), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b, d) și e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2002, la zi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
Inculpatul H.C.D. a locuit în Arad împreună cu fiica sa, minora H.B.C. și soția acestuia, martora H.T.
Începând cu anul 2000, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul H.C.D., în timp ce soția sa era plecată la serviciu, a obligat-o pe fiica sa, în vârstă de 10 ani în acea perioadă, să se dezbrace, timp în care urmăreau la videocasetofon casete cu caracter pornografic, apoi o prindea cu mâinile de cap, întreținând cu aceasta raport sexual pe cale orală prin constrângere. În situația în care se împotrivea, inculpatul o lovea pe minoră cu palma peste față și peste ceafă și o trăgea de păr. După consumarea actului sexual, o atenționa pe minoră să nu spună nimănui, amenințând-o cu moartea. Astfel de acte sexuale, inculpatul le-a întreținut cu minora de 2 – 3 ori pe săptămână, în perioada anului 2000 până la data de 12 martie 2002, dată la care partea vătămată s-a deplasat la locuința martorei S.M., sora mamei sale, căreia i-a relatat faptul că nu vrea să se mai întoarcă acasă de frica tatălui său, deoarece o obliga să se dezbrace goală în fața lui. Ulterior, de faptul că inculpatul o obligă în perioada menționată mai sus, să întrețină raport sexual oral, minora i-a comunicat martorei S.M., precum și martorilor R.M. și R.F.
S-a mai reținut că de la data de 12 martie 2002, partea vătămată locuiește la domiciliul familiei R.F.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H.C.D., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor și audierea concubinei sale, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 311/ A din 11 septembrie 2002, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.C.D.
A fost menținută în continuare starea de arest a inculpatului și a fost dedus din pedeapsă, arestul preventiv de la 10 iunie 2002, la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H.C.D., susținând că nu a comis infracțiunile de viol și perversiuni sexuale reținute în sarcina lui și în mod greșit a fost condamnat pentru aceste fapte. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la parchet, pentru completarea urmăririi penale, în sensul audierii prietenei sale P.T., a minorului C., colegul de școală al fiicei sale și confruntarea inculpatului cu fiica sa și minorul C.
Examinând recursul declarat în raport de motivul invocat, precum și din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că partea vătămată H.B.C., la data la care a dat declarația în fața organelor de urmărire penală și a primei instanțe, avea vârsta de 10 ani, și nu a fost asistată, de către reprezentantul său legal.
Pe de altă parte, din concluziile raportului psiho–social privind pe minora H.B.C., efectuat de Consiliul Județean Arad – Direcția Generală Pentru Protecția Copilului, atașat la dosarul primei instanțe, rezultă că s-a făcut propunerea instituirii măsurii de ocrotire, în sensul plasamentului minorei spre creștere și educare numiților R.M. și R.F., precum și decăderea din drepturile părintești firești, față de ambii părinți, fără însă a se emite în acest sens o decizie administrativă de numire a tutorilor, în condițiile prevăzute de art. 113 și următoarele din C. fam., raportate la art. 142 și următoarele din același cod.
În această situație, potrivit art. 81 C. proc. pen., minorul până la vârsta de 14 ani poate fi ascultat în prezența unuia dintre părinți ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare.
Cum în speță, din dispozițiile legale sus–menționate nu au fost respectate de către instanță, se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la prima instanță, în vederea reaudierii minorei H.B.C., conform cerințelor acestor texte de lege, în condițiile existenței deciziei de tutelă emisă pentru această minoră.
Cu ocazia rejudecării, instanța poate administra și alte probatorii necesare și utile soluționării prezentei cauze, cu atât mai mult, cu cât declarațiile părții vătămate H.B.C. și cele ale inculpatului, sunt contradictorii, deoarece acesta a negat constant faptele reținute în sarcina lui.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul H.C.D. să fie admis, se va casa decizia atacată și sentința penală nr. 155 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Arad.
Se va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Arad.
Se va menține starea de arest a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul H.C.D. împotriva deciziei penale nr. 311/ A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 155 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Arad.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Arad.
Menține starea de arest a inculpatului.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.