Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 149/2002 Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul Z.R. la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de transport și vânzare de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/2000 și la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.
Totodată, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
Prin aceeași sentință a fost condamnatul inculpatul G.A.I., la 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că inculpatul Z.R., cetățean moldovean, a introdus în țară cantități de canabis pe care le-a vândut inculpatului G.A.I. și, prin intermediul acestuia, mai multor tineri din municipiul Brașov.
Prin decizia penală nr. 211/ Ap din 8 octombrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o numai în ce privește aplicarea pedepsei complementare și, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului Z.R. la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite. De asemenea, instanța de apel a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs inculpatul Z.R.
În susținerea recursului, apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia, considerând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor comise, din art. 2 alin. (2) în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, din art. 3 alin. (2) în art. 3 alin. (1) din aceeași lege.
În cererile scrise de inculpat și transmise instanței de recurs, acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, în modul arătat mai sus.
Recursul inculpatului este fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Critica hotărârii atacate în ce privește condamnarea fără temei a inculpatului Z.R. și cererea de achitare a acestuia nu pot fi primite, deoarece faptele reținute de instanțe în sarcina acestuia au fost dovedite cu probe concludente și anume: procesele verbale de percheziție în care s-a consemnat că s-au găsit asupra inculpatului și la reședința acestuia rășină de canabis; declarațiile coinculpatului G.A.I. care a relatat constant că a cumpărat de la inculpatul Z.R., pentru el și pentru un grup de prieteni, țigări cu canabis; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului Z.R. prin care recunoaște că a adus canabis și rășină de canabis din Republica Moldova și că a dat din aceste produse coinculpatului G.A.I. și martorilor ascultați în cursul procesului, nerecunoscând, în schimb, că ar fi pretins sau că ar fi primit sume de bani ori alte foloase pentru aceasta.
În ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, reținută prin hotărârile pronunțate de prima instanță și de instanța de apel, se constată că aceasta s-a întemeiat pe caracterizarea produselor aduse din Republica Moldova și vândute de inculpat, ca droguri de mare risc, întrucât, în compoziția lor s-a detectat prezența tetrahidrocanabinolului, substanță încadrată în această categorie prin Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.
Această încadrare juridică nu corespunde însă înțelesului corect al dispozițiilor Legii nr. 143/2000, deoarece sub denumirea de tetrahidrocanabinol, legiuitorul desemnează substanța chimică obținută pe cale de sinteză din materia primă, în speță din plantele de canabis, iar nu plantele sau produșii din plante care conțin această substanță. Canabisul, rășina de canabis și uleiul de canabis, care conțin, fiecare, în concentrații diferite tetrahidrocanabinol, fără să se identifice însă cu această substanță prevăzută în Tabelul nr. I sunt prevăzute în Tabelul nr. 3 și sunt caracterizate prin art. 1 lit. d) din lege ca droguri de risc.
Luând în considerare prevederile legale citate, Curtea Supremă de Justiție constată că fapta inculpatului Z.R. de a vinde țigări cu conținut de canabis și de rășină de canabis, droguri de risc, în sensul legii, constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar fapta aceluiași inculpat de a fi introdus în țară drogurile menționate constituie infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din aceeași lege.
Urmează, în consecință, să se admită recursul inculpatului, cu privire la încadrarea juridică a faptelor și la pedepsele aplicate, să se schimbe încadrarea juridică a infracțiunilor în sensul celor arătate mai sus și să se aplice pedepse în limitele prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul Z.R. împotriva deciziei penale nr. 211/ Ap din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 149 din 24 mai 2002 a Tribunalului Brașov, secția penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor și la pedepsele aplicate.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în pedepsele componente de 10 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de 15 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 334 din C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor astfel:
- din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și
- din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 10 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul Z.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Înlătură aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 28 martie 2001, la 20 martie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.