Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 844 din 14 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, grav.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., au fost condamnați inculpații I.R. și R.I. la câte o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de câte 5 ani, după executarea pedepselor principale.
În temeiul art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepsele aplicate, detențiile de la data de 15 martie 2000, la zi pentru inculpații I.R. și R.I. și de la data de 16 martie 2000, la zi pentru inculpatul I.I.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților.
S-a constatat că părțile vătămate D.D., C.P. și C.G., precum și Spitalul Clinic de Urgență Floreasca nu s-au constituit părți civile în cauză.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul ridicat de la inculpatul I.I.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt pe baza probelor administrate că, la data de 14 martie 2000, fiind ziua de naștere a părții vătămate C.G., a doua zi (15 martie 2000) partea vătămată C.P. a dorit să-i facă o surpriză, în sensul de a-i pune la dispoziție o prostituată, sens în care a discutat acest aspect cu cei trei inculpați, frații I.I., I.R. și R.I., cunoscuți ca proxeneți. La orele 2030 părțile vătămate C.G., C.P. și D.D. s-au întâlnit în fața frizeriei lui C.G., cu cei trei inculpați, care erau însoțiți de o femeie, care trebuia oferită părții vătămate C.G.
Întrucât, nu s-au înțeles asupra prețului, între părțile vătămate și inculpați a izbucnit un conflict, în sensul că, inițial cele două grupuri și-au adresat reciproc injurii, după care, cei trei inculpați au atacat cele trei părți vătămate. Astfel, inculpatul I.I. l-a înjunghiat cu un cuțit, confecționat artizanal, având o lamă de 10 cm., model fluturaș, pe partea vătămată C.P., în zona hemitorace drept, producându-i leziuni care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus în primejdie viața.
Încercând să-l imobilizeze pe inculpat, partea vătămată C.G. a fost și ea lovită cu cuțitul, în zona abdominală și în zona mandibulară stângă, producându-i leziuni care au necesitat 3 - 4 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au fost de profunzime, datorită faptului că, atacul a avut loc de la distanță, iar partea vătămată s-a ferit, în momentul când inculpatul a vrut să-l taie în zona feței. În timp ce partea vătămată îl imobiliza pe inculpatul I.I., ceilalți doi inculpați I.R. și R.I., l-au lovit cu cuțite pe partea vătămată D.D., producându-i plagă înjunghiată parasternal stâng, cu secțiunea de arteră mamară internă, plagă pericardiacă și contuzie cord și plăgi înjunghial pe linia axilară stângă cu interesarea lobului pulmonar stâng superior, leziuni care au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața (expertiza medico-legală).
La fața locului s-au adunat mai mulți trecători care au sărit în ajutorul părților vătămate, lovindu-l pe inculpatul I.I., care a suferit leziuni care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.
Părțile vătămate D.D., C.P. și inculpatul I.I. au fost transportați la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, unde li s-au acordat asistență medicală, ambii fiind internați.
Inculpatul I.I. nu a formulat plângere penală pentru leziunile suferite.
Tribunalul a reținut că, deși inculpații nu au acționat cu intenție vădită de a ucide părțile vătămate, în raport de obiectele folosite (cuțite) la producerea leziunilor, care sunt apte de a produce leziuni vitale și de zonele anatomice vizate (zone vitale, așa cum au rezultat din expertizele medico-legale), inculpații deși nu au urmărit producerea decesului părților vătămate au putut prevede acest rezultat sau au acceptat producerea acestuia, acționând cu intenție indirectă.
În raport de cele de mai sus, în sarcina inculpatului I.I. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen. (două părți vătămate), iar în sarcina inculpaților I.R. și R.I. săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., articole de lege în baza cărora au fost condamnați aceștia.
Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu a putut fi reținută, așa cum au solicitat inculpații, deoarece din probe nu a rezultat că au fost provocați de părțile vătămate și nici că au acționat sub stăpânirea unei tulburări sau emoții puternice.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., limitele pedepselor, gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, în raport de împrejurările în care au fost săvârșite și de consecințele avute asupra sănătății părților vătămate, precum și în raport de persoana inculpaților, inculpații R.I. și I.R. având o atitudine oscilantă, iar inculpatul I.I. o atitudine sinceră. Inculpatul R.I. a fost condamnat în minorat, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații R.I., I.I. și I.R.
Inculpatul R.I. a criticat sentința sub aspectul greșitei sale condamnări în condițiile în care din probele administrate vreunei infracțiuni, sens în care a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În privința inculpaților I.I. și I.R. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 180 alin. (2) și art. 182 C. pen., reținerea scuzei provocării ca o circumstanță atenuantă legală, precum și aplicarea unor pedepse legale pe durata arestului preventiv.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, respingându-le ca atare prin decizia penală nr. 62/ A din 12 februarie 2002.
S-a reținut că instanța de fond a administrat probele necesare aflării adevărului, stabilind pe baza acestora în mod corect situația de fapt, căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică.
Că în mod temeinic și motivat prima instanță a înlăturat apărările formulate de inculpați pe parcursul procesului penal, în condițiile în care susținerile acestora nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, pe parcursul urmăririi penale în toate declarațiile date în cauză, cele trei părți vătămate au înfățișat aceeași situație de fapt, susținând că în urma unei altercații cu trei indivizi, recunoscuți în persoana celor trei inculpați, unul dintre ei, respectiv inculpatul I.I. a sărit asupra părții vătămate P.C. înjunghiindu-l în partea dreaptă, în zona costală, lovind-o de asemenea pe partea vătămată C.G. cu același cuțit în partea stângă a pieptului, producându-i însă doar o înțepătură prin haina de piele, încercând, totodată, să o lovească pe aceeași parte vătămată în zona capului, aceasta reușind să se ferească.
De asemenea, toate părțile vătămate au arătat că ceilalți doi agresori, unul îmbrăcat într-o geacă neagră și pantaloni negri, iar altul în pantaloni de trening, au atacat-o pe partea vătămată D.D., înjunghiind-o de mai multe ori cu cuțitele.
Desfășurarea propriu-zisă a evenimentelor a fost percepută și de martorul T.C. care a arătat în cursul urmăririi penale că a văzut un număr de 6 persoane aflate în conflict. La un moment dat, cei trei agresori au scos cuțitele, unul dintre ei “care ulterior a fost internat în Spitalul de Urgență (acesta fiind I.I.), înjunghiindu-l pe P.C. și apoi lovindu-l pe C.G., iar ceilalți doi, dintre care unul „era îmbrăcat în geacă de culoare neagră și pantaloni, iar celălalt cu pantaloni de trening și o scurtă din tricot”, au aplicat părții vătămate D.D. mai multe lovituri cu cuțitul.
Atât părțile vătămate C.G. și P.C., cât și martorii T.C., D.M. au arătat că după agresarea celor trei părți vătămate cei trei indivizi au părăsit în fugă locul faptei, fiind urmăriți de părțile vătămate și de martori, precum și de mai mulți cetățeni care au asistat și au văzut cele întâmplate, reușindu-se prinderea, dezarmarea și imobilizarea inculpatului I.I. S-a mai reținut că într-adevăr, în faza de cercetare judecătorească părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că în fapt au fost agresate doar de două persoane, recunoscute ca fiind inculpații I.I. și I.R., precizând totodată că inculpatul R.I. nu se afla la locul faptei, însă această revenire asupra declarațiilor inițiale nu poate avea ca efect înlăturarea valorii probatorii a declarațiilor constante date în cursul urmăririi penale în condițiile în care în mod evident evenimentele sunt mai proaspete în memorie și pot fi relatate detaliat (așa cum părțile vătămate au făcut-o în cursul urmăririi penale), imediat după comiterea faptei. Detaliile cuprinse în declarațiile inițiale nu puteau fi cunoscute de părțile vătămate decât dacă faptele s-ar fi petrecut întocmai cum acestea au relatat, ele neoferind nici o justificare logică pentru această revenire asupra declarațiilor, la circa un an și 6 luni de la data evenimentelor.
În privința participării inculpatului R.I. s-a apreciat că elementele de identificare ale acestuia constând în modul în care acesta era îmbrăcat (geacă neagră și pantaloni negri), elemente precizate de părțile vătămate C.P., C.G. și de martorul T.C. se coroborează chiar cu propriile susțineri ale inculpatului R.I. care în declarația dată în cursul urmăririi penale a precizat că era îmbrăcat așa cum s-a menționat anterior, desprinzându-se concluzia că aceste amănunte nu puteau fi relatate de părțile vătămate și de martorul din acte decât dacă inculpatul R.I. ar fi fost prezent la locul incidentului, participând activ la comiterea faptei.
Sub aspectul încadrării juridice solicitările inculpaților formulate inclusiv în fața primei instanțe în sensul schimbării acesteia în infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) și art. 182 C. pen., s-au apreciat a fi neîntemeiate.
Este adevărat că actele medico-legale întocmite în cauză atestă în privința părților vătămate C.G. și P.C. un număr minim de zile de îngrijiri medicale 3 - 4 respectiv 7 - 8. De asemenea, în cazul părții vătămate D.D. în raportul de expertiză se arată că leziunile suferite de acesta necesită 35 - 40 zile îngrijiri medicale și că ele au pus în primejdie viața victimei, dar Curtea reține că numărul de zile de îngrijiri medicale nu poate fi unicul criteriu în funcție de care se realizează încadrarea juridică a faptelor, ci în acest scop trebuie analizate și alte elemente cum ar fi obiectul folosit în lovire și capacitatea acestuia de a produce leziuni letale (cuțitele folosite de inculpați, având o asemenea caracteristică).
De asemenea, sunt avute în vedere, numărul și intensitatea loviturilor, ca și zona vizată de acestea.
În speță, partea vătămată C.P. a fost lovită cu un cuțit în zona hemitoracelui drept, partea vătămată C.G. a fost lovită cu cuțitul în partea stângă a pieptului, iar apoi în zona capului, fiind tăiat superficial pe față în condițiile în care această parte vătămată a reușit să se ferească. În privința părții vătămate D.D. însuși raportul de expertiză medico-legală atestă faptul că leziunile suferite de aceasta produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător au pus în primejdie viața victimei.
În funcție de aceste criterii, în mod corect s-a apreciat că în cauză inculpații au acționat cu intenția de a ucide, chiar dacă rezultatul letal nu a fost urmărit în condițiile în care prin modul lor de a acționa au acceptat posibilitatea producerii lui.
Sub aspectul individualizării pedepselor s-au avut în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, urmările avute, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care cu excepția inculpatului I.R. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, având însă o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând astfel să împiedice aflarea adevărului în cauză, criterii în raport de care pedepsele aplicate celor trei inculpați au fost orientate de prima instanță către minimul special redus conform art. 21 alin. (2) C. pen.
Curtea apreciază astfel că, în cauză nu există elemente care să justifice reducerea pedepselor aplicate inculpaților sub limitele stabilite de prima instanță și această critică formulată în apel de inculpați fiind nefondată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații I.I., I.R. și R.I., printr-o cerere comună datată la 20 februarie 2002. Ulterior la data de 28 februarie 2002, inculpații I.I. și I.R. personal au depus alte cereri, prin care declară recurs, iar inculpatul R.I., își retrage recursul.
În raport de această a doua cerere a inculpatului R.I. vizavi de prima cerere de recurs, recurs privit ca valabil declarat și față de dispozițiile art. 369 C. proc. pen., urmează a se lua act de retragerea recursului.
Luând în discuție recursurile declarate de inculpații I.R. și R.I., aceștia au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 182 C. pen., precum și reținerea scuzei provocării.
Examinând cauza în raport de motivele invocate examinate prin prisma dispozițiilor art. 3859 pct. 17 și alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat.
Instanțele au administrat toate probele utile cauzei și au dat o interpretare corectă în sensul art. 63 C. proc. pen., situația de fapt reținută corespunzând probelor administrate.
Și încadrarea juridică dată faptelor este corectă, reținându-se că deși inculpații nu au acționat cu intenția de a ucide părțile vătămate și în raport de obiectele folosite la producerea leziunilor apte de a produce leziuni vitale și de zonele anatomice vizate, inculpații deși nu au urmărit suprimarea vieții părților vătămate, au putut prevede și au acceptat acest rezultat, acționând cu intenție indirectă.
Nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi reținută, nerezultând din materialul probator administrat în cauză că inculpații au fost provocați de părțile vătămate, provocare care ar fi condus la concluzia că inculpații au săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Între inculpați și părțile vătămate a izbucnit conflictul datorită faptului că nu s-au înțeles asupra prețului oferit de părțile vătămate, în schimbul unei prostituate oferită de inculpați.
Și-au adresat reciproc injurii după care cei trei inculpați au atacat părțile vătămate.
În consecință, în baza art. 38515 octombrie 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de inculpații I.I. și I.R. împotriva deciziei penale nr. 62 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive de la 15 martie 2000, la 20 martie 2003, pentru inculpatul I.I., iar de la 16 martie 2000, la 20 martie 2003, pentru inculpatul I.R.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale sus-menționate.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.